Salutare! Mă tot întreb dacă Eu îmi iau prea mult de cap cu pregătirile pentru susținerea eticii universitare sau dacă, într-adevăr, este așa de complicat? Serios, uneori simt că trebuie să fiu avocat, psiholog și jurist pe lângă student ca să pot face față complet.
Am citit câteva reguli și criterii, dar povești de la colegi și povești de pe forum mă bagă într-o confuzie totală. Ce anume chiar contează? Cum pot fi sigură că mă pregătesc corect? Nu zic că nu vreau să fiu în regulă, dar parcă simt că totul e prea complicat și că trebuie să fiu perfectă, altfel iese tot greșit.
Voi cum ați făcut și cum faceți? E doar impresia mea sau chiar nu-i totul atât de complicat, dar mintea mea complică totul? Mi-ați sugera vreun sfat, vreo experiență, ceva să mă ajute să nu mă simt atât de copleșită?
Salut, Anisoara! Am înțeles perfect cum te simți, și eu am fost acolo la început. Îți spun din proprie experiență că, uneori, nositting la pregătiri și încercarea de a fi perfectă pot deveni copleșitoare. Dar cu timpul am înțeles că cel mai important e să rămâi calmă și să te concentrezi pe pașii esențiali.
Eu mi-am făcut niște liste cu punctele cheie și am încercat să nu mă agăț de fiecare detaliu în parte, ci să prioritizez. Pentru mine, a fost mai liniștitor când am înțeles că nu trebuie să fiu perfectă, ci doar să fiu bine pregătită și sinceră cu mine. E normal ca mintea ta să se complike, dar încearcă să te detașezi puțin și să vezi imaginea de ansamblu.
Îți recomand să găsești și un prieten sau coleg de încredere cu care să poți vorbi deschis despre temerile tale; uneori, doar exprimarea lor face minuni. Și, nu în ultimul rând, nu uita că e normal să simți toate astea și nu trebuie să fii singură în această luptă.
Ține minte, totul e despre echilibru și încredere în ceea ce știi tu să faci. Hai, să trecem peste și să ne încurajăm una pe alta! Baftă multă, și dacă mai vrei să vorbim, aici sunt!