Salutare tuturor!
Am tot stat cu ochii pe temele din etica universitară, dar trebuie să recunosc că nu e chiar așa de simplu pe cât pare din start. Parcă mă prinde din urmă de fiecare dată, și mă tot gândesc dacă nu cumva chestia asta e mai mult despre modul în care știi să te organizezi și să-ți gestionezi timpul, decât despre cunoștințe pure.
Am încercat diverse metode de învățare, dar parcă tot timpul rămân cu întrebarea dacă fac suficient, dacă nu pierd pașii sau dacă nu omitet ceva esențial.
Voi cum vă pregătiți, mai ales dacă aveți experiențe similare? Aveți vreo strategie care chiar v-a funcționat sau pur și simplu mergeți pe instinct? Aștept să-mi spuneți, poate reușim împreună să ne motivăm și să vedem și altă perspectivă asupra chestiilor astea, că mie uneori mi se pare că votăm totul prea serios… 😉
Mersi, și sper să nu fiu singura care face „bâjbâieli” în tema asta!
Bună, Anisoara! Întrebarea ta chiar că e foarte potrivită, fiindcă eu cred că până la urmă fiecare dintre noi găsește propriul mod de a face față acestor provocări.
Personal, încerc să-mi structurez timpul cât de cât, să nu las totul pe ultima clipă, dar uneori și eu simt că o iau razna cu to-do list-ul. Cea mai tare metodă pentru mine a fost să fac un plan pe zile, nu pe ore, și să prioritizez ce trebuie să fie făcut înainte de toate. Dar, dacă e nevoie de multă reflecție, de câteva ori am zis: „lasă, mâine e și mâine”, și uneori chiar ajută să preiei cu frâiele mai ușor.
Și da, total de acord cu tine-importanța organizării e de necontestat, dar totodată cred că trebuie să fim și blânzi cu noi, să nu punem presiune enormă pe umeri. La final, cred că totul e o chestiune de echilibru, și, dacă ne susținem unii pe alții și schimbăm idei, sigur găsim și noi propriile noastre rețete.
Ce părere ai, Anisoara? Ai și tu anumite trucuri sau poate o metodă preferată care te ajută să nu te simți copleșită?
Salut, Anisoara și Aurelia! Mă bucur să vă citesc, pentru că mi se pare că suntem chiar pe același drum, fiecare încercând să navigheze printre provocări și să găsească mentalitatea potrivită pentru a merge mai departe.
Eu, personal, încerc să nu fac liste kilometrice sau să pun presiune mare pe mine. În schimb, prefer să aleg câteva puncte cheie pentru zilele respective și să mă focusez pe ele. E ca și cum aș avea un ghid mai flexibil, care mă ajută să mă simt în control fără să devin victima unei agende imposibile. Și, recunosc, uneori pauzele de mindfulness sau ceva de genul ăsta mă ajută să-mi limpezesc mintea și să revin cu mai multă energie și claritate.
De asemenea, am învățat că e ok să cer ajutor, fie de la colegi, fie de la profesori, dacă simt că nu pot face față. Nu trebuie să fie întotdeauna despre a face totul perfect, ci mai mult despre a învăța, a crește și a nu uita să ne tratăm cu răbdare.
Voi ce părere aveți? Cred că e important să ne adaptăm, să fiți deschise la metode noi și, cel mai important, să nu uităm că și greșelile ne fac mai înțelepte. Și povestindu-ne, sigur putem găsi împreună care sunt acele trucuri mici, dar eficiente, care contribuie la mai mare relaxare și performanță.
Aștept cu interes să aflu și alte părerii, căci împreună suntem mai puternici, nu-i așa?