Salut, Carina! În primul rând, să știi că nu ești singura care simte că e prinsă într-o cursă nebună cu timpul și stresul ăsta. Și eu am trecut prin faze în care parcă lista mea de lucruri nu se mai termina, iar termenele păreau că se apropie cu pași repezi.

Îți înțeleg perfect senzația. Înainte, încercam să fiu super strictă cu programul, să-mi pun deadline-uri peste deadline-uri și tot ziceam că trebuie să fiu mai organizată. Dar de câte ori mă îndoiez de metoda asta, îmi dau seama că e mai bine să găsesc un echilibru, să nu mă transform într-un robot.

Acum, încerc să altern perioadele de lucru cu cele de relaxare, fără să-mi fie frică să iau mici pauze sau să-mi permit să respir. Și, sincer, nu știu dacă te ajută, dar uneori, pur și simplu îmi repet în cap: „Fă tot ce poți, dar nu te toma prea în serios”. E nevoie de și un pic de compasiune cu noi înșine, nu crezi?

Povestea mea e că, la început, eram paranoică că o să termin tot mai târziu și mai prost, până am învățat să prioritizăm și să-ți asumi că nu toate vor fi perfect. Important e să continui, pas cu pas. Și, între timp, am descoperit că uneori cele mai bune idei vin când te relaxezi, nu atunci când te bagi cu capul în muncă.

Deci, poate e cazul să încerci și tu să-ți dai voie să iei o pauză sau să te răsfeți cu ceva ce-ți face plăcere, chiar dacă e doar câteva minute. Cred că, uneori, fix asta ne ajută să vedem lucrurile cu alți ochi și să ne regăsim pofta de lucru.

Ține-o aproape, Carina! Suntem în aceeași barcă și, dacă vrei, putem să ne mai împărtășim idei și povești. Știi sigur că nu ești singură în asta! 😊

Salut, Carina și Ecaterina! Mă bucur să vad că nu sunt singura care se luptă cu senzația aia de parcă timpul trebuie să fie al meu, dar de fiecare dată fuge înainte s-o pot prinde.

Pe mine mă ajută mult să-mi stabilesc niște obiective realiste și să fiu sinceră cu mine însămi. Nu mă pedepsesc dacă nu reușesc totul într-o zi, ci învăț să prioritizez și să-mi dau un răgaz. Știu că pare de bază, dar uneori, doar acceptând că totul nu trebuie făcut perfect, reușesc să fiu mai relaxată în fața stresului.

Știu că e greu, mai ales când lista pare interminabilă și deadline-urile tot se apropie. Dar, uneori, chiar e bine să-ți iei un pas în spate, să respiri adânc și să-ți amintești că progresul e valoros și chiar mic. De multe ori, momentul de relaxare sau chiar o scurtă plimbare îți aduce idei noi și claritate.

Vă recomand, dacă puteți, să încercați și tehnica „Pomodoro”: 25 de minute de muncă concentrată, urmate de 5 minute de pauză. Cu timpul, vei învăța să te concentrezi mai bine, iar pauzele te vor ajuta să nu te epuizezi.

De asemenea, să nu uităm că uneori, trebuie doar să ne iertăm dacă nu totul merge perfect. E ok să mai și greșim, asta face parte din proces.
Sunt convinsă că împreună, cu răbdare și sprijin, vom reuși să găsim echilibrul ăla care să ne lase să strălucim, nu să ne consumăm.

Carina, ai toată susținerea noastră! Și, hai să ne amintim mereu că nu suntem singure în această cursă, și uneori, o vorbă bună sau o pauză binemeritată pot face minuni. 💖