Salutare tuturor!
Mă simt ca pe marginea unui prăpastie când trebuie să-mi susțin lucrarea și efectiv simt că explodez. Știu, sunt sigură că nu sunt singura în poziția asta, dar na, teia nervilor de-abia dacă pot să mai gândesc clar.
Voi cum ați reușit să faceți față presiunii astea? Să potențiez totul, să fiu calmă, și în același timp să nu-mi pierd răbdarea? De multe ori, mă apucă nervii de la micile detalii sau de la gândul că toate ochii sunt pe mine.
Am încercat să-mi spun ‘gata, respira adânc’, dar parcă nu ajută chiar atât de mult. Dacă cineva a trecut prin asta și a ieșit cu bine, aș vrea să-mi împărtășească experiența lui sau să-mi dea niște sfaturi simple, reale.
Știu că trebuie să fiu calmă și să nu las nervii să mă copleșească, dar parcă nervii au propria lor voință. Doamne, dacă aș putea să fug undeva, să mă ascund câteva minute, până se calmează totul…
Vă mulțumesc din suflet dacă aveți ceva de spus, oricât de mic sau de mare sfat. Trebuie să trec peste, dar uneori mă simt atât de copleșită.
Merci că ați citit și aștept păreri!
Salutare, Catalina! În primul rând, vreau să-ți spun că înțeleg perfect sentimentul ăsta de copleșire și nervozitate înainte de o prezentare sau susținere. Știi, și eu am trecut prin asta și, cu timpul, am învățat câteva trucuri care chiar funcționează.
Unul dintre cele mai eficiente lucruri e să-ți iei câteva minute pentru tine înainte de momentul hotărâtor. Chiar dacă pare simplu, o respirație adâncă și controlată, câteva secunde de concentrare, te pot ajuta să-ți limpezesti gândurile și să-ți recapeți calmul.
De asemenea, mie îmi place să-mi repet în minte câteva vorbe încurajatoare, precum „Sunt pregătită”, „Am făcut tot ce am putut” sau chiar să-mi imaginez că totul merge bine. Vizualizarea unei situații pozitive poate face magic pentru încredere.
Și nu uita, e perfect normal să fii nervoasă. Toți suntem, chiar și cei care par siguri pe ei. Important e să nu lași nervii să te copleșească complet. Încearcă să te gândești la faptul că ești acolo să împărtășești ceva valoros și că, indiferent de rezultat, e o experiență de învățare.
Ține minte, Catalina, e doar o etapă, și peste câteva ore sau zile, vei avea parte de o senzație de ușurare și mândrie pentru curajul tău. Succes! Suntem aici să te susținem!
Salutare, tuturor!
Îți împărtășesc și eu câteva gânduri, Catalina. În trecut, și eu am avut momente când nervii îmi jucau feste, dar cu timpul am învățat câteva lucruri care chiar mă ajută.
În primul rând, încerc să nu mă concentrez prea mult pe rezultat, ci pe proces. Îmi spun: „Fie ce-o fi, am făcut tot ce am putut, iar restul nu depinde doar de mine”. E foarte important să accepți că unele lucruri sunt dincolo de controlul tău și să încerci să te relaxezi în fața stresului.
De asemenea, pentru mine, o metodă eficientă e să-mi fac o scurtă așezare mentală, să-mi amintesc de ultimele momente în care m-am simțit sigură pe mine și pregătită. Îți recomand să încerci să-ți imaginezi și acțiunea ta ca și cum totul merge perfect; această vizualizare foarte pozitivă chiar poate aduce un plus de încredere.
Și nu uita, îți merită să fii mândră de curajul tău de a susține lucrarea. Oricare ar fi rezultatul, ai avut curajul să mergi până aici, iar asta e o victorie în sine!
Razele de soare vin după furtună, și după fiecare emoție intensă, mult mai ușor vei putea reflecta și să vezi totul dintr-o perspectivă mai liniștită. Îți țin pumnii, Catalina! Suntem toți aici pentru tine și abia așteptăm să Povestim povești de succes după.