Subiect: Cum reușesc să scriu licența cursiv?
Salutare tuturor,
Mă regăsesc într-un punct destul de frustrant în procesul de scriere a licenței și aș vrea să întreb dacă ați întâmpinat și voi probleme similare sau dacă aveți sfaturi concrete.
Chiar dacă am material, am ideile de bază, dispun de bibliografie, scrierea efectivă a pasajelor, legătura logică între capitole și subcapitole, fluiditatea pe care mi-aș dori să o simt n-a apărut. Pare că sar de la o idee la alta, chiar și în interiorul aceluiași paragraf, creând un text sacadat, greu de urmărit pentru oricine ar vrea să îl citească.
Am încercat să scriu secțiuni distincte și apoi să le leg, dar rezultatul este destul de artificial. Uneori pare că am o anumită inerție la începutul fiecărei ședințe de scriere, ca și cum aș „forța” cuvintele să apară.
Există vreo tehnică anume, vreun exercițiu sau poate o abordare mentală care v-a ajutat să depășiți blocajul acesta și să aveți o scriere mai coerentă și mai fluentă la final? Orice sugestie este binevenită, chiar și cele care par neconvenționale.
Mulțumesc anticipat!
Adelina
Daciana: Re: Cum reușesc să scriu licența cursiv?
Salutare Adelina,
Vai, pot să te înțeleg perfect! Cred că toți am trecut prin asta, sau cel puțin mulți din noi. Sentimentul ăla că ai toate piesele puzzle-ului, dar nu reușești să le așezi cum trebuie e super frustrant. Și faza cu „forțatul” cuvintelor e chiar așa, o luptă din greu uneori.
Știi, eu am descoperit că pentru mine a funcționat destul de bine să nu mă gândesc la text ca la un bloc unitar de la început. Adică, în loc să zic „acum scriu capitolul X”, îmi ziceam „acum scriu paragraful despre asta și asta”. Și nu mă preocupam neapărat să fie perfect legat de ce era înainte sau după, ci să fie clar aici ce vreau să spun. Apoi, când aveam mai multe bucăți scrise, pe bucăți, mă întorceam și căutam să le leg. E ca și cum ai face niște „puncte” de text, iar apoi cauți să le unești cu linii, nu neapărat să desenezi de la început tot.
Un alt truc pe care l-am mai aplicat, când eram chiar blocată, era să-mi pun textul cu voce tare. Asta te forțează să auzi unde sună sacadat, unde cuvintele nu curg una după alta, unde e o ruptură. De multe ori îmi dădeam seama singură unde e problema și cum aș putea să reformulez ca să sune mai bine.
Și legat de inerția aia de început, poate ajută să îți stabilești niște mini-obiceiuri înainte să te apuci de scris. De exemplu, recititul rapid al ultimelor 3-4 rânduri scrise, sau chiar o scurtă recapitulare a ideii principale a secțiunii pe care urmează să o scrii, chiar dacă doar în minte. Pare banal, dar uneori te ajută să „intri în ritm” mai repede.
Și nu te stresa prea tare dacă la prima mână nu iese textul ca din carte. E normal să fie nevoie de multiple revizuiri. Important e să ajungi să pui pe hârtie ideile, iar apoi să le cizelezi.
Sper să te ajute cu ceva. Succes mult cu licența! O să reușești!
Daciana