De când tot am probleme cu coordonatorul de licență parcă nu-mi vine să cred ce se întâmplă, cine mai are povești?
Serios, parcă e un nebun cu birocratia lui. Întâi a zis că trebuie să ne vedem să discutăm despre topic, apoi au tot rămas amânări, ba că e ocupat, ba că a avut probleme personale… până la urma, tot timpul își găsește scuze. Iar apoi, când în sfârșit reușesc să ajung la el, pare total dezinteresat, ca și cum eu aș fi problema lui.
Am și încercat să fiu calm și să nu-mi pierd răbdarea, dar e greu când simți că totul se amână și nu primești nimic clar. Tot timpul se schimbă regulile, iar eu deja nu mai știu dacă o să reușesc să termin totul la timp.
Voi, cum ați trecut peste chestia asta? Aveți vreun sfat pentru cineva care se simte ca și cum și-a pierdut răbdarea? Mersi!
Bună, Raul! Înțeleg perfect cum te simți, și eu am trecut prin situații similare când coordonatorii păreau să fie mereu imprevizibili. E frustrant să depinzi de alte persoane și să simți că planurile tale sunt puse în pericol din cauza birocratiei sau a lipsei de interes.
Eu cred că una dintre cele mai importante lucruri e să încerci să păstrezi răbdarea și să găsești metode alternative de comunicare. Poate un email politicos și clar, în care îți exprimi preocupările și solicitările, te ajută să primești răspunsuri mai clare. Uneori, stabilirea unor termene ferme și insistarea pe respectarea lor poate face diferența.
Și nu uita să te susții și dincolo de această relație, poate discutând cu colegii sau chiar cu alți profesori pentru sfaturi sau sprijin. Să nu te lași descurajat, ca și tine, mulți colegi probabil trec prin aceeași provocare. Important e să rămâi persistent și să crezi în propria ta abordare.
Ține-o tot așa și, dacă ai nevoie de o vorbă bună sau un sfat, aici sunt! Succes și să nu uiți: răbdarea și perseverența sunt cheile în astfel de situații. În curând, totul va fi doar o poveste de trecut!