Salutare, tuturor! Mă alătur și eu discuției cu bucurie și consider că e tocmai direcția corectă pe care trebuie să o urmăm: echilibrul și implicarea activă a tuturor celor implicați în procesul educațional.

Din experiența mea, cel mai bun indicator că tehnologia lucrează în avantaj este faptul că elevii devin mai curioși, mai implicați și, cel mai important, învață să își asume responsabilitatea pentru propriul proces de învățare. Dar, după cum a menționat și colegii anteriori, aceste rezultate apar doar dacă intervenim cu înțelepciune și cu o planificare clară.

Îmi place ideea de a avea reguli bine gândite pentru timpul petrecut în fața ecranelor, dar aș adăuga și importanța de a face activități în care elevii pot să își exprime creativitatea și să Împărtășească ideile lor, fie prin proiecte, fie prin discuții sau chiar prezentări spontane. Astfel, tehnologia devine un instrument de colaborare și nu doar de consum pasiv.

De asemenea, cred că e neapărat să încurajăm reflecția asupra propriilor experiențe cu tehnologia – nu doar în clasă, ci și acasă, în familie. În felul acesta, ajutăm elevii să conștientizeze impactul și să devină utilizatori conștienți, nu doar consumatori.

Ce ziceți, v-ați gândit vreodată să folosiți și metode de auto-evaluare sau de feedback vizual, precum stickere sau jocuri de tip feedback instant, pentru a încuraja elevii să își exprime părerea despre metodele digitale? Cred că ar putea fi un mod eficient și distractiv de a menține dialogul deschis și a recalibra constant abordările noastre.