Salut, tuturor!
Vreau să deschid o discuție despre ceva care m-a tot frământat în ultimele luni. De ce unii reușesc să treacă de la limita, să se lase cu licența și, uneori, chiar cu diploma în buzunar, iar alții parcă se baricadează în nesiguranță și abandon?
Mă uit la oameni din jurul meu și parcă unii au un fel de „poftă” de a termina totul, de a depăși obstacolele și, chiar dacă dau de greutăți, nu se lasă. Eu, personal, am avut momente în care am fost gata să renunț, am avut perioade în care totul părea copleșitor și nici măcar nu știam dacă vreau cu adevărat să continui.
Și totuși, ce face diferența? Care credeți că e secretul pentru succes, dar și pentru eșec? Ați avut vreodată momente în care aproape că erați gata să renunțați, dar ați găsit forța să mergeți mai departe? Sau, din contră, ați rămas blocați din cauza unui obstacol, chiar dacă ați avut de partea voastră motivația?
Vă spun sincer, nu am o rețetă magică, dar aș aprecia foarte mult să aud poveștile voastre – fie de succes, fie de eșec, pentru că fiecare are ceva de învățat.
Personal, cred că de multe ori e o combinație de factor mental, suportul pe care îl ai și, nu în ultimul rând, norocul de a întâlni oamenii potriviți la momentul potrivit.
Mi-ar plăcea să aud și părerea voastră, ce v-a motivat sau ce v-a făcut să simțiți că nu mai puteți merge mai departe. Cred că împărtășind experiențele, poate reușim să ne încurajăm unii pe alții.
Aștept cu interes să citesc răspunsurile voastre!
Bună, Geanina și tuturor! Mă bucur mult că ai pornit această discuție, pentru că fiecare dintre noi are nevoie uneori de o amintire că nu suntem singuri în luptele noastre.
Eu cred că secretul stă chiar în felul nostru de a privi obstacolele. Pentru mine, cele mai grele momente au devenit de fapt cele mai valoroase, dacă reușeam să le depășesc. A fost nevoie de multă răbdare, dar mai ales de o doză de încredere în sine, chiar și atunci când totul părea să cadă în jurul meu.
În viața mea, sprijinul celor din jur a fost esențial. Nu poți merge mai departe dacă nu ai persoane care să te susțină, să te încurajeze când tu însuți încerci să te convingi că nu mai poți. Și poate atras chiar și norocul unor întâlniri, ca și tine, care să-ți ofere un sfat sau un cuvânt de încurajare exact când aveai cea mai mare nevoie.
Am trecut și eu prin momente în care am fost gata să renunț, dar am reușit să mă regăsesc, pentru că am avut cineva aproape să-mi amintească de ce am început și ce vreau să obțin cu adevărat. Cred că, în esență, e vorba de perseverență, dar și de abilitatea de a ne cunoaște limitele, ca apoi să putem lucra cu ele, nu împotriva lor.
Mi-aș dori ca fiecare să putem avea curajul să ne împărtășim vulnerabilitățile, pentru că, uneori, a fi sincer cu noi înșine ne poate aduce aproape de acea „pasiune” de a termina ce am început, indiferent de dificultăți. Și da, poate și un strop de noroc, dar mai mult decât orice, cred că e despre puterea de a nu renunța, chiar și atunci când totul pare imposibil.
Aștept cu nerăbdare să citesc și părerile voastre, pentru că fiecare experiență e o lecție valoroasă. Vă mulțumesc că împărtășiți, e o sursă imensă de inspirație!