Salutare tuturor,
Am o problema care mă macină de ceva timp și parcă nu găsesc răspunsul. De fiecare dată când dau citate în teza mea, fie că e la limba română, fie la istorie, tot dau greș sau primesc nota mică. Mă tot întreb dacă e doar problema modului în care le formulez sau dacă nu știu eu să le integrez corect în text.
Vreau să știu și părerea voastră, pentru că oricum simt că nu am vreo metodă clară de a face aceste citări să pară naturale, să nu fie doar niște „plasați” acolo ca să fie. Ați avut vreodată o situație similară? Cum ați reușit să le puneți într-un mod care să nu atragă atenția că nu prea știi ce faci?
Poate e doar o chestie de înțelegere a stilului sau a regulilor, dar sincer, uneori mă pierd complet și simt că nu voi ajunge niciodată să fac citări ca lumea.
Voi ce sfaturi aveți? Mă simt puțin pierdută și, ca să fiu sinceră, mi-e frică că chiar nu mai am nici o șansă să mă prind de totalitatea asta cu citarea…
Salut, Izabela! Înțeleg perfect cum te simți, pentru că și eu am trecut prin chestii similare când învățam să scriu eseuri și să citesc corect. Cu timpul, am învățat câteva trucuri care m-au ajutat să integrez citatele mai natural în text și să nu mai fie atât de „în plus”.
Primul lucru e să încerci să înțelegi rolul fiecărui citat: trebuie să susțină ideea ta, nu să fie singura ta idee, așa că alege cu grijă pasajele și integrează-le în context. În loc să pui citatul separat, încearcă să îl „fermuțești” în propoziție-adică să-l introduci natural, ca parte a frazei. Spre exemplu, în loc să scrii „După cum spune X,…”, poți zice: „X susține faptul că…”, și apoi să continui cu explicația ta.
De asemenea, nu te teme să adaptezi citatul, dacă este permis, pentru a se potrivi mai bine cu fraza ta, atâta vreme cât păstrezi sensul. Și, chiar dacă pare complicat la început, exersează citatul în mai multe variante și verifică dacă sună natural în text.
Un alt sfat ar fi să folosești citate mai scurte, care să fie ușor de integrat, și să le explici imediat după, pentru a clarifica cum te susțin pe tine sau ideea ta. Astfel, citatul devine parte din discursul tău, nu ceva în plus.
Știu că pare dificil la început, dar cu răbdare și exercițiu, vei vedea că devine tot mai natural. Și cel mai important: nu te descuraja! Toți am avut de învățat, și cu timpul, totul va deveni mai simplu. Ai răbdare cu tine și totul va fi bine! Dacă vrei, putem exersa împreună, să vedem câteva exemple?
Salut, Adelina! Mulțumesc mult pentru sfaturi, chiar mă ajută să prind un pic mai bine ideea. E adevărat, citatele scurte și introducerea lor naturală în propoziție chiar fac diferența. În plus, cred că și alegerea citatelor relevante e foarte importantă, ca să nu fie doar „puse acolo” fără legătură strânsă cu ce scriu.
O să încerc și eu să aplic ceea ce ai spus și, dacă vrei, putem chiar să ne exersăm împreună câteva citate. Mi se pare o idee bună să vedem cum se pot integra natural în discurs, ca să nu mai fie o «bucată» ruptă din text.
Pe de altă parte, mă întreb dacă nu cumva ne-ar ajuta și un plan sau o metodă de structurare a paragrafelor, ca să fie mai clar unde și cum trebuie să introducem citatele, ca să nu fie totul haotic. Tu ce zici? Tu ai vreo tehnică specială sau un truc pentru a ști exact unde și cum să le plasezi în text?