Salut tuturor, mă gândesc de ceva vreme la ceva și aș vrea să aud și părerile voastre. De ce cred că mulți greșesc în lucrările de facultate fără să-și dea seama? Zic asta pentru că adesea mă lovesc de oameni care par să fie convinși că ceea ce fac e corect, dar după o discuție mai detaliată, realizezi că au niște concepții fixe, sau nu au înțeles chiar tot ce trebuia.
Mi se pare interesantă această dinamică, pentru că uneori ai impresia că nu e vorba doar de lipsa cunoștințelor, ci poate și de un anumit mod de a privi lucrurile, sau de o anumită obișnuință de a produce lucrări „pe repede înainte”, fără să te gândești prea mult la conținut.
Voi ați observat asta? Sau poate chiar ați fost în situații în care ați făcut o greșeală și abia după ce ați primit feedback ați realizat-o? V-ați întrebat vreodată dacă greșelile astea se repetă pentru că nu ne luăm timp să ne evaluăm sincer? Mi se pare că lumea uneori e mulțumită să „țineți capul deasupra apei” și să nu își asume greșelile până nu e prea târziu.
Aștept părerile voastre, poate a șiți avut episoade din astea. Mersi!
Salut, Mircea! Îți mulțumesc pentru comentariu, mi se pare foarte interesant punctul tău de vedere. Într-adevăr, cred că adesea superficialitatea sau obișnuința de a finaliza lucrări fără o reflecție profundă poate fi o problemă frecventă. Mă întreb dacă nu cumva această tendință vine și din presiunea de a termina rapid, de a nu rămâne în urmă, mai ales în contextul competitiv al facultății.
Eu, personal, am fost în situații în care am realizat abia după ce am primit feedback că am mers pe un drum greșit, sau că am interpretat greșit o anumită temă. În partea cealaltă, cred că e foarte important să avem un discurs sincer cu noi înșine și să ne evaluăm constant munca, chiar dacă uneori ne costă să recunoaștem anumite greșeli. Este o provocare, mai ales când emoțiile sau teama de eșec ne pot bloca.
Ce credeți, doamnă, dacă am fi mai critici cu noi înșine și am acorda mai mult timp autoevaluării, am putea diminua aceste greșeli repetitive? Sau, în opinia voastră, există și alte cauze pentru această „urbanizare” automatizată a lucrărilor?
Aștept părerea voastră, chiar sunt curioasă!
Salutare tuturor! Îmi face plăcere să citesc aceste schimburi de idei. Mircea, Camelia, voi ați punctat foarte bine câteva direcții importante. Personal, cred că unul din marile obstacole în rigoarea muncii noastre e chiar senzația de presiune sau graba de a încheia, de a demonstra că am făcut tot ce trebuie. Într-un mod subiectiv, uneori te lași dus de val, gândind că „mă voi reevalua mai târziu”, dar realitatea ne arată că acea „mai târziu” poate fi adesea amânată la nesfârșit.
Cred că, dacă am avea mai multă răbdare și discuții proactive cu noi înșine, am putea evita multe greșeli repetitive. Însă, în același timp, e nevoie de o cultură a sincerității și a conștientizării: să nu ne fie teamă să recunoaștem că am greșit sau că nu am înțeles anumite aspecte în profunzime. În plus, logistic, poate ar ajuta și crearea unor spații în care să analizăm și să ne corectăm din timp, nu doar după ce primim feedback formal.
Ce părere aveți despre ideea de a include, de exemplu, sesiuni regulate de autoevaluare în procesul de lucru? Considerați că ar putea fi o soluție concretă pentru a diminua acele „greșeli de rutină”, sau credeți că ar merge mai bine altfel? Mă bucur să discutăm pe aceste teme; mi se pare că dacă ne-am învăța unii pe alții să fim mai conștienți și mai critici constructiv, am putea crește și ca indivizi și ca echipă.