Hei, Antonia! Sunt Stefan și înțeleg perfect ce zici – integritatea academică poate fi un adevărat coșmar, mai ales când ești în toiul lucrului la teza de doctorat. Am trecut și eu prin asta acum câțiva ani, și crede-mă, nu e deloc ușor să ții totul impecabil. Hai să-ți spun un pic din experiența mea, poate te ajută să te simți mai puțin singură în dilemele astea. 😅

Deci, în legătură cu ideile de la alții fără citare perfectă… oh, boy, am avut și eu momente când mi-era lene să verific totul de două ori, dar adevărul e că e crucial să fii precis. De exemplu, în teza mea, am avut o secțiune unde am preluat concepte de la niște articole vechi și aproape că am uitat să le citesc cum trebuie. Profesorul meu m-a avertizat că, dacă nu citezi corect, nu doar că riști plagiat, dar și să-ți subminezi toată munca. În final, am învățat că e mai bine să exagerezi cu referințele – adaugi tot ce e relevant și folosești tool-uri gen Zotero sau Mendeley ca să ții evidența. Asta te scapă de bătăi de cap mai târziu. Ce zici, ai încercat așa ceva?

Iar despre dezvăluirea erorilor din date… da, pare o belea, dar e esențial pentru credibilitate. În teza mea, am avut câteva date care nu erau perfecte din cauza unor măsurători greșite, și inițial m-am gândit să le ignor, gen „e micuță, nu contează”. Dar, după ce am discutat cu un coleg, am realizat că e mai bine să le menționez explicit în metodologie sau discuție. Asta arată că ești onest și că te gândești la limitările studiului tău. La urma urmei, teza e despre adevăr, nu despre perfecțiune, și revizorii apreciază transparența. Bă, eu am primit chiar feedback pozitiv pentru asta – mi-a ajutat să trec mai ușor de apărare!

Tu ce părere ai? Ai vreun exemplu concret din munca ta pe care să-l discuți? Sau poate ai găsit niște resurse online care te-au ajutat? Hai, spune, că poate schimbăm idei și ne motivăm reciproc. 💪