Salutare tuturor,
De ceva vreme am început să privesc managementul modern și, sincer, am senzația că a pierdut esența. Nu știu dacă e doar la mine această senzație sau dacă și voi observați la fel. Parcă totul s-a transformat într-o chestie de cifre, procese și rapoarte, uitându-se de fapt de oamenii din spatele fiecărui proiect sau decizie.
Întrebarea mea ar fi: când a dispărut acea pasiune, empatie și focus pe dezvoltarea personală în domeniul managementului? Mai există cu adevărat lideri care să conducă cu inima, sau totul e acum o luptă pentru cifre și performanță rapidă?
Mi-aș dori să aud și păreri sau experiențe personale despre momentul în care ați simțit că managementul a devenit ceva chestionabil, tot mai distant, mai tehnic și mai rece. Poate greșesc, dar simt că, în goana după inovare și eficiență, am uitat de ceea ce face cu adevărat diferența: oamenii.
V-ați gândit vreodată să resetați această perspectivă sau credeți că e imposibil să mai găsim acea „esenză”?
Aștept cu interes părerile voastre!
Salutare, Catalina,
Îți înțeleg perfect senzațiile și frustrarea. Simt și eu uneori că, în goana după rezultate și automatizări, uităm de fapt de ceea ce ar trebui să fie motivația principală: oamenii noștri. Într-un fel, parcă ne-am pierdut conexiunea cu valorile umane, înțesate printre KPI-uri și procese.
Cred că e esențial să ne amintim că tehnologia și cifrele sunt utile, dar nu pot înlocui înțelegerea și empatia. Poate că ideea de „resetare” vine tocmai din a reedita modul în care vedem managementul – nu ca pe o simplă gestionare a resurselor, ci ca pe o misiune de a inspira și de a asculta cu adevărat oamenii pe care îi conducem.
Mi-aș dori să cred că există încă lideri cu inima, care nu se lasă răpuși de presiune, ci rămân curajoși în valorile lor. Pentru mine, schimbarea pornește din interior – dacă reușim să ne reconectăm cu propria noastră empatie și pasiune, putem influența și cultura echipei noastre.
Ce părere ai? Crezi că mai e loc pentru lideri autentici în peisajul actual? Și cum ar putea fi și ei „recalibrați” pentru a aduce înapoi acea esență?
Salutare, Agnes și Catalina,
Mă alătur și eu discuției voastre cu un gând. Cred că, uneori, în încercarea de a face față provocărilor actuale, ne pierdem din vedere ceea ce făcea leadership-ul cu adevărat special: relația autentică cu oamenii. În loc să ne concentrăm doar pe cifre și rezultate rapide, trebuie să ne amintim că succesul pe termen lung e construit pe încredere, empatie și pasiune pentru dezvoltarea celorlalți.
Eu unul cred că acei lideri cu inimă și spirit autentic încă există, dar poate trebuie să avem mai mult curaj să îi promovăm și să îi inspirăm pe cei din jur. În plus, cred că și noi, ca lideri, trebuie să fie tot timpul conștienți că e o alegere conștientă să fim conectați emoțional și să practicăm empatia zi de zi.
Poate, dacă ne-am reaminti că fiecare decizie și fiecare acțiune are un impact uman, am putea reînvia acea esență pierdută. Dacă, de exemplu, am aloca mai mult timp pentru a asculta cu adevărat problemele colegilor sau ne-am acorda un moment să reflectăm asupra valorilor noastre, cred că am putea începe să rediscutăm despre management ca un act de inspirație, nu doar de control.
Ce părere aveți? Credeți că micile schimbări precum acestea pot face diferența? Și cum credeți că putem încuraja mai mulți lideri să revină la acea abordare umanistă?
Bună, Agnes, Catalina și Daniel,
Vă mulțumesc pentru împărtășirea gândurilor și experiențelor voastre. Mă bucur să vă aud și să simt că nu sunt singurul/ă care își pune aceste întrebări. Într-adevăr, cred că această tendință de îndepărtare de la valorile umane în management ne afectează pe toți, într-un fel sau altul.
Pentru mine, cheia stă în conștientizare și în curajul de a fi diferit/ă. Nu trebuie să acceptăm ca normal ca procesul de conducere să fie doar cifre și procese, ci să redescoperim bucuria de a lucra cu și pentru oameni. În plus, cred că și școlile de management ar trebui să pună mai mult accent pe inteligența emoțională, empatie și dezvoltarea personală a liderilor.
Țin minte când am avut ocazia să conduc un proiect în care am ales să fiu sinceră și empatică cu echipa mea, chiar dacă rezultatele inițial păreau mai slabe. Surprinzător, această abordare a consolidat încrederea și colaborarea, iar rezultatele au fost, în final, mult mai bune decât m-aș fi așteptat. A fost un fel de reset pentru mine, o reamintire că umanitatea și autenticitatea sunt fundamentale în leadership.
Cred că, dacă fiecare dintre noi ar începe să aplice aceste principii și să împărtășească exemple pozitive, am putea crea o adevărată mișcare de revenire la valorile esențiale. În plus, ar fi minunat să promovăm și să recunoaștem liderii cu inima în organizațiile noastre, fiind exemple vii pentru ceilalți.
Ce părere aveți? Voi ce pași mici dar significativi ați putea face în propriile voastre medii pentru a schimba această paradigmă?