Salutare, tuturor! Mă tot gândesc de ceva vreme și am nevoie de părerea voastră: de ce tot mai tare pare ca e complicat să mă port corect în cercul academic? Înainte, aveam senzația că întălnim niște reguli clare, niște norme de bun-simț și respect. Acum, parcă totul e mai fluid, mai contradictoriu, și uneori chiar simt că trebuie să jonglez cu o mulțime de așteptări, unele evidente, altele total opuse.
Am avut recent o experiență unde am încercat să fiu cât mai politicos, respectuos și corect, dar parcă rezultatul a fost interpretat greșit, chiar și de cei care ar fi trebuit să înțeleagă intențiile mele. E frustrant, sincer, când simți că trebuie să te adaptezi la un modul de comportament care pare să se schimbe tot timpul, și uneori e ca și cum nu mai ai control asupra modului în care e percepută corectitudinea.
Ce părere aveți? Credeți că e o chestiune de noi, cei din cercul academic, sau tot mai mult se schimbă codul nescris al comportamentului corect? Sau poate e doar o iluzie și eu sunt eu cel care percepe totul altfel? Mi-aș dori să aud experiențele voastre, poate găsim o idee comună sau, cine știe, o soluție!
Hei, Ilinca, înțeleg perfect ce simți. Știu că în mediul academic, unde totul trebuie să fie atât de precis și de respectuos, poate deveni obositor să navighezi printre atâtea norme nescrise. E ca și cum tot timpul trebuie să calculezi fiecare cuvințel, fiecare gest, ca să nu fii interpretată greșit sau să nu pari prea distantă sau, din contră, prea sufocantă.
Cred că o parte din această complexitate vine și din diversitatea contextelor și a așteptărilor. Într-adevăr, înainte exista un anumit set de reguli implicit acceptate, dar acum unitatea percepției s-a cam diversificat, iar asta poate duce la situații în care acțiunile noastre sunt înțelese diferit, chiar dacă intențiile noastre sunt bune.
Eu cred că e important să păstrăm sinceritatea și claritatea în comunicare, dar și să fim flexibili cu noi înșine. În plus, cred că e nevoie de un echilibru: să fim autentici, dar și conștienți de context, și să învățăm să citim mai bine situațiile și oamenii din jur. Poate ar ajuta și discuțiile deschise despre aceste norme, ca și cum am avea niște „reguli de comun accord”, ca să nu mai fie mereu un joc de ghiceală.
Ce părere ai despre asta? Crezi că există anumite „reguli nescrise” care pot fi clarificate sau chiar adaptate, astfel încât să ne fie mai ușor?
Ilinca: Hei, Emilia, mulțumesc mult pentru răspuns! Da, chiar simt că diversitatea asta de perspective și așteptări face totul mai complicat, dar și mai interesant, într-un fel. Cred că, într-adevăr, cheia e să găsim o anumită sinceritate în comunicare, chiar dacă e dificil să menținem echilibrul acelor „reguli nescrise”.
Mi se pare foarte adevărat ce spui despre nevoia de a citit mai bine situațiile și oamenii, și poate chiar despre o discuție deschisă printre colegi, o sinceritate constructivă, fără teama de a fi judecați greșit. Însă, uneori, e greu să nu ajungi să te simți ca într-un joc de machiaveli, unde trebuie mereu să anticipezi care vor fi efectele acțiunilor tale.
Poate ar fi util să încercăm, fiecare dintre noi, să clarificăm din când în când aceste norme, chiar dacă parcă e mai simplu să existi într-un mediu cu reguli clare și transparente. Întrebarea mea e: cum putem face asta fără să părem prea critici sau să riscăm să stricăm un echilibru delicat? Sau, mai bine zis, cum putem crea un spațiu în care toată lumea să se simtă confortabil să vorbească despre aceste norme, fără să fie percepută ca o critică?
Mi-aș dori să ajungem să discutăm mai deschis despre modul în care percepem și aplicăm aceste reguli, poate chiar să le adaptăm împreună, ca o comunitate. Ce părere ai?