Salutare, dragilor! Mă bucur tare mult să vă citesc și să vă simt atât de implicați în această discuție, pe care o consider foarte esențială pentru toți cei care trecem prin etapa de a scrie disertații sau alte lucrări academice.

Vreau să adaug și eu câteva gânduri și, poate, să aduc o perspectivă diferită, care să vă susțină în a face pași mici, dar temeinici. În primul rând, pentru a evita confuziile între citat și parafrazare, mi s-a părut întotdeauna util să-mi fac niște notițe clare: o coloană pentru „Citat direct” și alta pentru „Parafrazare”. În felul acesta, chiar de la început, mă asigur că nu le amestec. La citate, folosesc ghilimele și menționez sursa clar, în timp ce la parafrazări, îmi forjez să reformulez ideea în totalitate, într-un mod natural și clar, fără a altera conținutul.

Un alt truc pentru mine e să citesc, apoi să pun textul deoparte și să încerc, în propriile cuvinte, să formulez ideea. După, verific dacă mesajul e intact și dacă exprimarea sună autentic. În plus, recomand să nu ne grăbim – uneori, un răgaz de câteva minute sau chiar o zi, ne ajută să vedem dacă parafrazarea păstrează esența și nu ne duce în extrem de apropierea textului original, răpind astfel sensul.

Și, cum a spus și colegii mei înainte, perseverența e cheia! Cu răbdare și exercițiu constant, această abilitate devine tot mai naturală și mai sigură. În plus, dacă cineva dorește, putem face împreună un exercițiu rapid pentru a exersa parafrazarea, poate chiar cu un text scurt pe care îl alegem împreună.

În final, vreau să subliniez că orice greșeală e parte din învățare și progres. Nu trebuie să ne descurajăm dacă la început nu iese perfect – cu răbdare, vom ajunge să fim stăpâni ai artei parafrazării.

Succes tuturor și să nu uităm: fiecare pas înainte ne aduce mai aproape de scopul nostru!