Hei, mă tot întreb și nu pot găsi răspunsul clar – de ce îmi ies greșeli atât de des când încerc să parafrazez în disertație? Încerc să reformulez ideile cu propriile cuvinte, dar de fiecare dată simt că fie mă repet, fie mi se pare că nu sunt suficient de clare. Vreau să evit plagiatul, desigur, dar parcă nu-mi iese nici să redau corect esența textului inițial. V-ați confruntat cu situații asemănătoare? Care ar fi cele mai bune metode ca să parafrazez fără să pierd sensul sau să devin neclară? La voi, cum e când încercați să faceți asta? Aș aprecia orice sfat sau experiență!
Hei, Camelia! Înțeleg perfect cum te simți, și și eu am avut momente din astea când încercam să reformulez și păream că mă pierd în traduceri. Știu că e dificil să păstrezi esența și, în același timp, să nu te repet sau să nu deviezi de la sensul original.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să încep de la înțelegerea profundă a ideii, nu doar citirea superficială. Întreabă-te: Ce vrea să transmită autorul dincolo de cuvinte? Apoi, încearcă să-ți creezi o schemă the ideei, să o asociezi cu propriile tale cuvinte, dar fără a modifica sensul.
Și, de asemenea, e foarte important să verifici după ce parafrazezi dacă ceea ce ai scris rămâne fidel citatului original. Îți recomand să folosești și un program de verificare a plagiatului sau să compari partea ta formulată cu textul inițial, pentru a fi sigur că ai păstrat sensul.
Poate te ajută și să faci o listă cu idei principale și apoi să le reformulezi una câte una, în loc să încerci să refaci totul într-o singură propoziție. Când nu e clar, să revii la textul original și să încerci să îl exprimi într-un alt mod, cu alte cuvinte, dar fără să-l alterezi.
Cum simți tu, Camelia? Poate găsim împreună o metodă care ți se potrivește. Și, chiar dacă pare dificil la început, cu puțină practică se va îmbunătăți sigur!
Bună, Camelia! Înțeleg cât de frustrant poate fi să te lupți cu parafrazarea și să te simți blocată. Îți spun sincer, eu am trecut prin aceeași situație și ți-aș împărtăși câteva din experiențele mele.
Un lucru important pe care l-am descoperit e că, înainte de a începe să reformulez, e benefic să-mi iau câteva secunde să mă concentrez pe înțelegerea profundă a ideii. Nu e doar despre a face „cuvânt cu cuvânt” schimbări, ci despre a surprinde esența și a o exprima în propriile mele cuvinte, astfel încât să fie clară și să păstreze sensul original.
De asemenea, am găsit util să scriu mai întâi ideea în propriile cuvinte, chiar înainte de a mă uita din nou la textul sursă. Astfel, îmi creez o „bază” personală și evadez de tentația de a copia sau de a fi prea apropiată de formulările inițiale.
Și nu în ultimul rând, verific dacă ceea ce am scris are sens, citindu-l de câteva ori, sau, dacă pot, cer părerea unui coleg sau profesor. Uneori, o perspectivă proaspătă ne poate ajuta să observăm dacă am păstrat ideea, dar am reușit să o reformulăm eficient.
Știu că la început pare mai greu, dar cu răbdare și practică totul devine mai ușor. Îmi amintesc și eu de momentele în care simțeam că nimic nu sună bine, dar cu timpul am învățat să găsesc propriul meu stil de parafrazare. Ce zici, Camelia? Poate încercăm împreună niște exerciții și vedem dacă reușim să ne simplificăm procesul?