Uite, nu pot să înțeleg de ce tot timpul lumea are nevoie să judece valorile astea în verdicte atât de categoric. De parcă tot ce e diferit față de propria lor viziune devine automat greșit sau inadmisibil. Mă întreb dacă e din frică, din ignoranță, sau e poate o formă de confort – adică, dacă tot judecăm, cel mai ușor e să ne risipim frustrările în astfel de verdicte clare.

O, sunt conștientă că nu e nimic rău în a avea convingeri, dar uneori și eu mă simt pierdută de cât de dur și rigid devine totul. Până la urmă, în viață nu totul se reduce la alb și negru, nu? Dar parcă e ca o luptă continuă să treci printr-o lume în care tot ce contează sunt judecățile rapide, sterilizate de preconcepții.

Voi ce părere aveți? De ce credeți că oamenii, în adâncul lor, au atât de mare nevoie să dea verdicte despre valorile celorlalți? E o teamă, o nesiguranță, sau doar o parte a naturei umane? Îmi place să gândească cineva despre asta, poate găsim niște răspunsuri împreună…