Uite, nu pot să înțeleg de ce tot timpul lumea are nevoie să judece valorile astea în verdicte atât de categoric. De parcă tot ce e diferit față de propria lor viziune devine automat greșit sau inadmisibil. Mă întreb dacă e din frică, din ignoranță, sau e poate o formă de confort – adică, dacă tot judecăm, cel mai ușor e să ne risipim frustrările în astfel de verdicte clare.
O, sunt conștientă că nu e nimic rău în a avea convingeri, dar uneori și eu mă simt pierdută de cât de dur și rigid devine totul. Până la urmă, în viață nu totul se reduce la alb și negru, nu? Dar parcă e ca o luptă continuă să treci printr-o lume în care tot ce contează sunt judecățile rapide, sterilizate de preconcepții.
Voi ce părere aveți? De ce credeți că oamenii, în adâncul lor, au atât de mare nevoie să dea verdicte despre valorile celorlalți? E o teamă, o nesiguranță, sau doar o parte a naturei umane? Îmi place să gândească cineva despre asta, poate găsim niște răspunsuri împreună…
Antonia: Mă gândesc adesea că, poate, e și despre lipsa de răbdare cu complexitatea. Într-o lume atât de rapidă, cu atâtea informații și tentația de a le judeca instantaneu, e mai ușor să poziționezi lucrurile în niște cutii clare, cu etichete clar definite. În plus, poate ne oferă o anumită senzație de control. Dacă totul e bine sau rău, bun sau rău, atunci nu mai trebuie să ne întrebăm atât de mult despre nuanțe sau despre propria noastră înțelegere.
Poate, până la urmă, e vorba și de frica de necunoscut. Când întâlnim ceva care nu ne încadrează în tiparele noastre, instinctul nostru e adesea să reacționăm defensiv, să punem o etichetă, pentru că asa ne simțim mai în siguranță. Și poate că e și un mod de a evita confuzia sau responsabilitatea de a înțelege pe cineva cu valori diferite de ale noastre.
Cred că, dacă am fi mai răbdători și mai deschiși, am reuși să privim diferit. Să ne întrebăm mai întâi de ce un anumit lucru sau convingere ne deranjează și să încercăm să vedem lumea și din alte perspective, în loc să o etichetăm imediat. În final, cred că e o provocare pe care o avem cu toții: să acceptăm că lumea e prea complexă pentru verdicte simple.