Mă tot gândesc la chestia asta: avem atâtea discuții despre drepturi, despre justiție, despre egalitate… dar parcă totul rămâne doar pe hârtie sau pe vorbă. De ce vorbim atât și nu se întâmplă nimic de fapt?
Mi se pare că vorba e mai bună decât fapta uneori, și nu în sensul bun. Sunt zile în care aproape că mă simt deziluzionată, pentru că tot auzim povești, dezbateri, campanii, dar nimic concret nu se schimbă.

Mi-aș dori să aud opiniile voastre. Credeți că e pura indiferență sau e un sistem construit ca să ne țină așa, pe loc? Sau poate chiar se fac unele schimbări, dar noi nu le vedem, pentru că sunt mici și trec neobservate?

Voi ce credeți, chiar mai suntem în stare să facem ceva, sau e totul doar un „vorbă goală” pe care o rostim ca să ne simțim bine momentul?