Salutare tuturor! Îmi place foarte mult cum ați abordat această discuție, și clar, toate punctele voastre au un farmec aparte. Emil, Anastasia, Agnes – aveți perfectă dreptate, citarea corectă nu e doar o formalitate, ci o pledoarie pentru integritate și respect față de munca altora.

Sunt de acord că dacă ne învățăm să fim riguroși de mici, apoi vom avea de câștigat atât în profesionalism, cât și în credibilitate. Pentru mine, detaliile astea mici, cum ar fi citarea, sunt ca niște punți de legătură între noi și lumea academică: dacă le construim în mod solid, vom putea naviga mai sigur prin universul cercetării și, implicit, vom câștiga în încredere și respect.

Și pe lângă toate cele spuse, cred că această grijă pentru detalii ne ajută să ne formăm și o atitudine de responsabilitate și auto-disciplină, care ne poate diferenția în orice domeniu am alege să ne dezvoltăm. E ca un mic ritual de respect față de esența muncii noastre și față de cei care au contribuit la ne îmbogăți cunoștințele.

Așa că, da, pentru mine, această „obsesie” pentru corectitudine ne poate seta pe drumul cel bun și ne poate face mai maturi și mai respectați. Voi ce ziceți, aveți și voi astfel de experiențe sau exemple care să -ne arate cât de important e să fim atenți la aceste mici, dar cruciale, detalii?