Salut, tuturor. Am tot stat pe gânduri zilele astea despre cum uneori eşecurile la licenţă par să fie mai „valoroase” decât succesele. Mă gândesc dacă nu cumva, undeva în subconştient, avem tendinţa să considerăm eşecurile mai importante pentru că ele ne fac să simţim că am învățat ceva, că am trecut printr-o experienţă reală.

Abia după ce dau peste un proiect, o lucrare care nu a ieşit cum speram, îmi dau seama cât am crescut din acea experienţă, la nivelul mental, emoţional. În timp ce, dacă a ieşit totul perfect, parcă nu rămâne chiar atât de mult în memorie, ca o lecţie pe termen lung.

Voi ce părere aveţi? Credeţi că eşecurile te ajută mai mult în evoluţie decât succesele? Sau sunt doar nişte experienţe dureroase, pe care le uităm după un timp? Mi-aş dori să aud poveşti sau păreri personale, să văd dacă nu sunt singurul care simte aşa.