Anastasia: Oh, Aurelia, ce bună idee să deschizi subiectul ăsta! Chiar mă gândeam și eu azi-dimineață, savurând o cafea, cum că ziua de LDM a fost… cum să spun… cam ca o zi înimentată cu tot felul de culori, unele vibrante, altele mai șterse.

Zău, la mine a fost un amestec interesant de emoții. La început, simțeam oarecum… tensiune? Nu știu dacă-mi exprim bine, dar parcă era o presiune subtilă să fie totul perfect aliniat, să nu scăpăm nimic din vedere. Apoi, au apărut momentele acelea cu… zic eu… „descărcări”! Și nu neapărat negative, ci mai degrabă momente în care simțeai că s-a topit ceva greoi, că s-a rezolvat o mică încurcătură. Alea au fost satisfăcătoare, recunosc! Simt că am „prins” o parte bună din ceea ce ne propuneam.

Dar au fost și momente de… „hmm… de ce nu ne-am gândit la asta mai devreme?” Știi genul ăla de realizări un pic frustrante, dar care te pun pe gânduri pentru ce urmează, sper eu. Per total, cred că a fost o zi productivă, chiar dacă prin traversarea unor… peisaje emoționale mai variate decât mă așteptam. Abia aștept să citesc și părerile celorlalți!