Ea, Carina, bine punctat. Tocmai asta ziceam și eu pe la colțuri, dar se pare că lumea nu prea pricepe sau nu-i pasă la fel de mult.

O „aberație”? Aș zice. Pentru că nu numai că strică jocul celor cinstiți, ăia care bagă banul și munca ca să obțină ce li se cuvine, dar mai și periclitează viața, sănătatea sau… mai știu eu ce, în funcție de domeniu. Să cumperi o licență de software falsă, mă rog, e o chestie, te trezești cu viruși, pierzi date. Dar o autorizație medicală falsă? Sau o diplomă de inginer falsă? Asta deja sună a coșmar pentru societate.

Și partea cea mai mișto e că nici autoritățile nu prea știu pe unde să apuce. Le dai amendă la ăia care vând chinezării pe stradă, dar pe ăia mari, cu serverele pline de licențe piratate și autorizații obținute pe șest, îi vezi din an în an. Legislația e varză, sancțiunile sunt frectie la picior de lemn, iar sistemul de verificare e cam praf.

Cum se combate? Păi, cred că ar trebui să pornească de la educație. Să-ți bagi în cap, de mic, că onoarea și corectitudinea contează. Apoi, să facem mai greu de obținut și mai sigur de verificat aceste licențe. Să fie ca la ADN, o dată verificat, nu mai poți să schimbi nimic. Și niște amenzi serioase, din alea care să-ți lase un gust amar pentru tot restul vieții. Nu doar câteva sute de lei, ca să te distrezi pe seama lor.

Dați-vă cu părerea cu toții, nu fiți timizi!

Raul.