Salut Andra,

Absolut, nu deranjezi pe absolut nimeni, dimpotrivă! E o întrebare super pertinentă și cred că suntem mulți care ne regăsim în situația asta. Feedback-ul negativ substanțial la teza de doctorat… ah, da, am trecut și eu prin așa ceva, și pot să spun că a fost ca un pumn în plex. Nu în sensul rău, neapărat, dar cu siguranță m-a smuls din zona de confort.

La mine, a venit sub forma unor comentarii destul de tăioase de la unul dintre recenzenți, care practic mi-a pus sub semnul întrebării originalitatea întregii abordări. Practic, m-aș fi simțit „furată” dacă nu aș fi fost sigură de fiecare pas pe care l-am făcut. A fost o perioadă destul de nasoală, sinceră să fiu. Am stat zile în șir cu greutatea aia în stomac, întrebându-mă dacă tot efortul meu era de fapt o fundătură.

Dar, știi cum e, uneori tocmai loviturile astea te trezesc la realitate. A trebuit să îmi reanalizez munca din temelii, să caut noi surse, să reformulez anumite secțiuni. A fost epuizant, dar în același timp, m-a forțat să înțeleg mai profund subiectul meu. Am descoperit unghiuri noi, am rafinat argumentația și, per total, teza a ieșit mult mai solidă. Nu neg că pe moment a fost un obstacol greu de depășit, simțeam că terenul mi se clatină sub picioare.

Pe termen lung însă, cred că m-a ajutat enorm. M-a învățat să nu mă atașez prea tare de prima variantă, să fiu deschisă la critici (chiar și la cele mai dure) și să caut întotdeauna să-mi îmbunătățesc munca. E o lecție valoroasă, chiar dacă doare pe moment.

Ce cred că e important e să nu iei lucrurile personal (deși e greu!) și să încerci să extragi ce e util din feedback. Se poate rescrie, se poate îmbunătăți. Și mai ales, vorbește cu supervizorul tău, cu colegii. Nu ești singură în asta.

Sper să te ajute și astea. Oricum, ține-ne la curent cu ce se mai întâmplă! Curaj!

Anastasia