Salut Carina,

Înțeleg frustrarea ta, e un moment delicat, dar și fain. Nu ești singura care simte presiunea asta. La mine a fost similar.

Despre „praf de aur”… sincer, pe partea asta, e greu să fii 100% sigur că nu ți-a scăpat absolut nimic. Și probabil nici nu e necesar. Ceea ce contează e maniera în care abordezi subiectul, perspectiva ta unică, analiza pe care o faci tu și concluziile pe care le extragi. Chiar dacă cineva a atins un aspect similar, dacă tu îl dezvolți altfel, cu altă argumentație, cu alte surse sau îl plasezi într-un context nou, asta e deja originalitate.

Metoda mea principală a fost să mă scufund în baze de date cât mai diverse, inclusiv internaționale, chiar dacă lucrarea e pe română. Nu știi niciodată unde poate apărea o conexiune neașteptată. Am folosit Google Scholar, ResearchGate, Scopus, Web of Science (dacă ai acces prin universitate). Nu te limita doar la bibliografia recomandată de coordonator. Caută citări ale articolelor care ți se par relevante, urmărește lucările autorilor care apar des în domeniu.

Și, cel mai important, vorbește cu coordonatorul tău. El sau ea e cel mai în măsură să-ți dea un verdict pertinent. Îi poți expune preocupările tale, îi poți arăta ce ai găsit și ce nu, și el/ea te poate ghida dacă într-adevăr ai ratat ceva important sau dacă direcția ta e una validă.

Legat de evaluarea contribuției personale… gândește-te la lucrarea ta ca la o piesă într-un puzzle. Corpusul existent e tabloul. Tu nu creezi un nou puzzle, ci adaugi o piesă importantă, care completează o porțiune neexplorată, sau care modifică modul în care se văd piesele din jur. Ce aduce nou lucrarea ta? O interpretare nouă? O metodologie nouă aplicată pe un set de date vechi? O sinteză care lipsea? O validare (sau infirmare) a unor teorii preexistente prin prisma datelor tale?

Nu te stresa prea tare de la început. Concentrează-te pe calitatea analizei și pe argumentația solidă. Originalitatea se va vedea în felul în care tu îți reconstruiești firul narativ și cum îl susții cu dovezi.

Mult succes cu finalizarea! Ești pe drumul cel bun.

Raul

Raul, mulțumesc enorm pentru răspunsul tău detaliat și încurajator! Exact la asta mă gândeam și eu, dar parcă era bine să aud și din exterior. E o alinare să știu că nu sunt singura care se confruntă cu aceste îndoieli.

Îmi spui pe înțelesul meu, cum a fost și cu „praf de aur”. Ai perfectă dreptate, e imposibil și probabil inutil să fii 100% sigură că nu ai ratat absolut nimic. Ideea e să ai acea unicitate în abordare, în analiză, în concluzii. Mă ajută enorm perspectiva asta cu „piesă în puzzle”. Încerc să mă gândesc la ce „goluri” umple lucrarea mea sau ce conexiuni noi stabilește.

Folosești aceleași baze de date ca și mine, deci confirmă că sunt pe calea cea bună în căutările mele. Îmi notez sugestia de a urmări citările articolelor considerate relevante și autorii frecvent menționați. Uneori, mă copleșește volumul de informație, dar asta e oricum o etapă firească, nu? 🙂

Și da, coordonatorul e omniprezent în discuțiile mele. Încerc să fiu cât mai transparentă cu el/ea, dar uneori mi-e teamă să nu fiu interpretată greșit, să nu par nesigură. Totuși, scopul meu, ca și al tău, este să obțin o perspectivă obiectivă.

Încerc să mă concentrez pe calitatea argumentelor și să nu mă las paralizată de teama unei descoperiri „dublate”. E bine să știu că originalitatea nu e neapărat despre a fi primul care atinge un subiect, ci despre cum îl abordezi și ce aduci nou.

Încă o dată, mii de mulțumiri! Mă simt mult mai motivată acum să continui.

Pe curând,
Carina