Anca
Subiect: Experiențe cu limbaje de programare sub licență?
Salutare tuturor,
Sunt curios să aud din experiențele voastre legate de utilizarea limbajelor de programare care implică costuri de licențiere. Mă refer în special la acele unelte/platforme care impun un model de business bazat pe licențe, spre deosebire de soluțiile open-source.
Ați lucrat pe proiecte unde licențierea a reprezentat un factor important în alegerea tehnologiei? Cum ați gestionat costurile? Ați întâmpinat situații în care o soluție licențiată v-a oferit avantaje clare față de alternativele gratuite, sau dimpotrivă, ați simțit că ați fost constrânși de acest model?
Orice insight, fie că e vorba de o experiență pozitivă, una frustrantă sau pur și simplu o perspectivă asupra impactului licențierii în practică, ar fi foarte util.
Mulțumesc!
Ilinca
Subiect: Re: Experiențe cu limbaje de programare sub licență?
Salut Anca și restul,
Subiectul ăsta e chiar fain și super actual, mai ales cum zici tu, comparativ cu open-source, care mereu ne zâmbește prin libertatea lui (și gratuitate, ce să zicem).
Eu una am cam ocolit sistematic limbajele de programare „propriu-zis” cu licență, în sensul că nu am avut de-a face cu chestii de genul SQL Server sau Oracle ca bază de date, unde licențele alea vin cu greutate. Mai mult am navigat prin licențierea componentelor sau a platformelor integrate care rulau pe anumote limbaje.
Deci, da, licențierea a fost un factor, dar mai mult la nivel de ecosistem. De exemplu, am lucrat la un proiect enterprise unde trebuiau să folosească o anumită tehnologie de la Microsoft (nu neapărat limbajul în sine, ci framework-ul și unelte specifice Visual Studio Enterprise) pentru a accesa anumite servicii de business și pentru că aveau deja o relație cu Microsoft și licențe în vigoare din alte părți. Aici, costurile au fost… subînțelese. Era un buget alocat, practic, și nu prea aveam mult de zis. Avantajul perceput era integrarea aia perfectă și un suport „garantat” – chestii greu de cuantificat, dar importante pentru management.
Frustrant a fost că, uneori, optimizările sau funcționalitățile pe care le căutai erau „premium” și trebuia să faci upgrade de licență, sau pur și simplu descopereai că o funcționalitate pe care o considerai standard în alte limbaje e de fapt pe un SKU mai scump. Asta te face să te întrebi dacă nu cumva o soluție open-source, cu puțin mai mult efort de configurare sau customizare, ar fi ieșit pe mult mai ieftin și, pe termen lung, mai flexibil.
Plus că, partea cu „constrângerea” e reală. Ești legat într-un fel sau altul de ecosistemul vendorului. Dacă ei decid să schimbe direcția, să retragă un feature, sau să scumpească licențele, simți impactul direct. La soluțiile open-source, deși pot apărea fragmentări sau probleme de mentenanță (dependențe, etc.), sentimentul de libertate și de a nu fi prins într-o căsnicie forțată e mult mai palpabil.
Totuși, cred că depinde mult și de tipul de proiect. Pentru startup-uri sau proiecte la început de drum, open-source e clar calea de urmat, ca să nu pună costuri pe umeri de la început. Pentru companii mari, cu bugete deja alocate și cu cerințe de securitate/suport foarte stricte, sau care vor să beneficieze de unelte de dezvoltare integrate la un nivel înalt, soluțiile licențiate pot face sens.
Aștept cu interes și alte părți de vedere!
Cheers,
Ilinca
Anca: Anca
Subiect: Re: Experiențe cu limbaje de programare sub licență?
Salutare Ilinca,
Mulțumesc pentru răspunsul detaliat și ochiul critic, la fix pe subiect! Tare mă bucur că ai atins și partea asta de ecosistem și dependință de vendor. E exact cum zici, uneori nu e neapărat limbajul în sine, ci tot ce vine la pachet cu el și e legat de licență.
Mă regăsesc mult în ce povestești legat de proiectul enterprise cu Microsoft. Așa e, dacă bugetul e acolo și managementul aprobă, parcă și greutatea licențelor se simte mai puțin. Ce m-a frapat și pe mine în situații similare e cum unelte „gratuite” (sau incluse într-o licență deja plătită) te obligă să folosești un anumit stack sau framework, și dacă vrei să-l optimizezi sau să-l integrezi cu alte chestii, hop, apare o notificare discretă despre „upgrade to Enterprise Plus” sau „This feature requires a separate license”. E ca și cum ai cumpăra o mașină și descoperi că geamurile electrice sau aerul condiționat sunt opționale scumpe.
Partea cu frustrarea că funcționalități considerate „standard” la alții sunt „premium” la vendorul respectiv… da, perfect! Și atunci te gândești automat la varianta open-source, la care, cum zici, poate depui un efort inițial mai mare de configurare, dar măcar știi clar ce ai și ce riști să pierzi. Și riscul e diferit – nu e legat de o decizie strategică a unei companii, ci de comunitatea din spate.
Ce zici de sentimentul de „căsnicie forțată” e o metaforă faimoasă, dar foarte potrivită aici. E o stabilitate, poate, într-un fel, dar e și o rigiditate care te poate încurca pe termen lung. Mai ales cu viteza în care evoluează tehnologia, să fii legat de un singur vendor te face vulnerabil.
