Daciana: Bun! Văd că nu sunt singura care se gândește la asta. E bine. Deci, să reluăm firul.

Legat de manifestări, cred că cel mai vizibil ar fi, pe partea academică, acea „inflație” de lucrări prin care, pare-se, se ajunge la tot felul de grade, fără a avea neapărat un fundament solid. Nu spun că toți cei care publică au astfel de intenții, dar e o suspiciune care plutește în aer și, credeți-mă, lasă urme. Asta erodează crearea de competențe reale și, pe termen lung…, știm toți la ce duce.

Pe partea profesională, cred eu că se vede în calitatea tot mai slabă a anumitor proiecte, a inovațiilor, a soluțiilor propuse. Dacă „baza” e subminată, cum să construim ceva solid deasupra? Cred că se ajunge la o saturație de diplome/titluri, dar o deficiență de experți competenți.

Și acum, partea importantă: cum contracarăm? Aici chiar am nevoie de idei.

Eu mă gândeam la:

1. Transparență sporită în procesul de evaluare și licențiere: Să fie mult mai clar cine poate accesa ce și pe ce criterii. Poate chiar prin platforme controlate, care să valideze parcursul academic și profesional într-un mod mai riguros.
2. Sisteme mai solide de verificare a autenticității lucrărilor: Aici mă refer la softuri anti-plagiat dar și la procese de peer-review mai stricte, unde se pune accent pe originalitate și contribuție reală, nu doar pe „cantitate”.
3. Responsabilizarea instituțiilor: Să nu mai fie doar un „pasaj” prin care se trece, ci să existe consecințe reale pentru instituțiile care tolerează sau chiar facilitează astfel de fraude. Poate prin acreditări condiționate sau sancțiuni financiare?
4. Promovarea valorilor etice puternic în mediul academic: De la liceu, practic. Să se înțeleagă că integritatea e la fel de importantă ca și cunoștințele dobândite.

Ce ziceți, sunt prea utopice ideile mele? Sau ați mai auzit de inițiative similiare care au funcționat? Sunt deschisă la orice sugestie, chiar și la cele care par mai radicale. Poate găsim soluții împreună.