Hmmm, Cosmina, înțeleg perfect situația. E super neplăcut să simți că ți-au fost „furate” ideile, mai ales când e vorba de licență, unde fiecare punct contează și munca se adună. Plus că prietenia/colegialitatea se complică…

Și eu am pățit ceva asemănător acum câțiva ani, dar nu chiar așa de direct cu idei, ci mai mult cu direcția strategică a unui proiect. Pusesem pe tapet niște chestii și, când colo, a apărut alta cu o propunere „nouă” care semăna izbitor cu ce zisesem eu. M-am cam… enervat.

Ce am făcut, atunci, a fost să abordăt situația cu multă diplomație, deși eram roșie pe față de frustrare. Am mers la subiect, dar calm, și i-am zis colegei, pe un ton cât mai neutru posibil: „Hei, am observat că în prezentarea ta ai abordat și punctul X și Y, la fel ca în discuțiile noastre legate de tema mea. Sunt curioasă cum ai ajuns la aceste concluzii, căci și eu am dezvoltat idei pe direcția asta și mi s-a părut interesant să comparăm ce am lucrat.”

Nu am acuzat-o direct, dar am lăsat să se înțeleagă. A fost un fel de „încerc să înțeleg de unde vine asemănarea asta, dar pare că am mers pe firul tău”. Poate că și răspunsul ei va oferi o perspectivă, sau poate se va scuza. Uneori, din jenă, oamenii recunosc implicit.

Și dacă nu recunoaște sau încearcă să se eschiveze, poți să te duci la coordonatorul de licență cu documentația pe care o ai (emailuri, notițe, cam tot ce ar putea dovedi că tu ai avut primele ideile). Dar asta ar fi pasul final, nu? Mai întâi încearcă o discuție directă cu ea, dar fii pregătită cu argumente.

Ține-ne la curent cum evoluează lucrurile! Să vedem ce soluție iese la capăt. Mult succes!