Hey Emilia!

Felicitări pentru parcursul tău universitar! Înțeleg perfect sentimentul ăsta de copleșire, și eu am trecut prin asta. Interviul de diplomă e o mică bătălie pe cont propriu, dar cu pregătire bună, o să fie floare la ureche!

Mie, sinceră să fiu, mi-a fost greu la secțiunea aia cu… cum îți zic eu… analiza critică a unor studii de caz mai complexe, mai abstracte. Sau când trebuiau să-mi pună întrebări care să mă scoată din zona de confort, gen „Și dacă situația X era diferită, cum ai proceda?”. Astea m-au lăsat un pic cu gura căscată la început.

Ce am făcut eu, pe lângă faptul că am recitit toate cărțile și notițele de un milion de ori:

* Am încercat să mă gândesc la scenarii alternative pentru fiecare subiect pe care-l pregăteam. Gen, m-am pus în pielea evaluatorului și am zis: „Ok, cum aș vrea eu să o testez pe asta la nivel maxim?”.
* Am discutat cu colegii care deja au trecut prin asta, dacă aveți pe cineva să vă dea un sfat „din tranșee”, e aur curat! Ei chiar pot să-ți spună unde să bați mai mult.
* Și nu în ultimul rând, am prins curaj. Știi, chiar dacă nu știi răspunsul exact la o întrebare, modul în care abordezi problema, cum gândești logic, cum încerci să structurezi un răspuns chiar și când te blochezi, contează enorm. Să arăți că ești capabilă să raționezi e la fel de important ca răspunsul corect.

Sper să te ajute cu ceva! Și stai liniștită, toată lumea emoționată la interviul de diplomă. E normal și face parte din tot procesul. Mult succes!

Geanina

Geanina, mulțumesc din suflet pentru răspunsul atât de detaliat și încurajator! Exact genul de sfaturi aveam nevoie. Mă simt deja un pic mai bine știind că nu sunt singura care se „chinuie” cu anumite aspecte.

Analiza critică a studiilor de caz… ăsta e și punctul meu slab, fără discuție! Mă gândesc mereu că trebuie să am un răspuns „perfect”, scris negru pe alb în vreun ghid, și când vine o situație mai ambiguă, mă blochez. Ideea ta de a te pune în pielea evaluatorului e genială! Nu m-am gândit să anticip așa profund. Cum ai procedat concret la studiile de caz? Ai avut vreun model de urmat sau pur și simplu ai disecat cazul pe bucățele, încercând să identifici toate variabilele posibile?

Și da, sfatul despre colegii care au trecut prin asta e de aur. O să insist mai mult pe lângă ei săptămâna asta. Chiar dacă am notițe, o perspectivă din „prima linie” e incomparabilă.

Partea cu „curajul” și cu modul de abordare… asta mă ajută enorm să mă liniștesc. Încerc să mă concentrez pe procesul de gândire, nu doar pe rezultat. E dificil, dar încerc să-mi insuflu ideea asta: mai bine o analiză complexă și bine argumentată, chiar dacă nu atinge toate punctele „ideale”, decât un răspuns superficial, dar „corect”.

Încă o dată, mulțumesc mult! M-ai motivat și mai mult. O să țintesc mai mult spre exerciții de tip „ce-ar fi dacă” și o să încerc să abordez studiile de caz nu ca pe niște probleme cu soluții unice, ci ca pe niște puzzle-uri cu mai multe piese posibile.

Succes și ție cu tot ce urmează!

Emilia