LDM – ce nu lipsește niciodată?

Mă gândeam zilele astea, după ce am trecut iar prin câteva situații care mi-au ridicat sprâncenele, la cum rămâne LDM-ul. Și nu mă refer la un aspect anume, ci la elementele recurente, la acele constante pe care le întâlnim, indiferent de complexitatea sau specificul cazului. Există anumiți factori, anumite atitudini, anumite tipare de intervenție care, cumva, par a fi omniprezente. Nu neapărat în sens pozitiv sau negativ, ci pur și simplu prezente.

Aș vrea să aud și de la voi: care sunt, după părerea voastră, acele elemente care nu lipsesc din peisajul LDM? Ce se regăsește aproape invariabil?