LDM – ce nu lipsește niciodată?
Mă gândeam zilele astea, după ce am trecut iar prin câteva situații care mi-au ridicat sprâncenele, la cum rămâne LDM-ul. Și nu mă refer la un aspect anume, ci la elementele recurente, la acele constante pe care le întâlnim, indiferent de complexitatea sau specificul cazului. Există anumiți factori, anumite atitudini, anumite tipare de intervenție care, cumva, par a fi omniprezente. Nu neapărat în sens pozitiv sau negativ, ci pur și simplu prezente.
Aș vrea să aud și de la voi: care sunt, după părerea voastră, acele elemente care nu lipsesc din peisajul LDM? Ce se regăsește aproape invariabil?
Ilinca: Oh, Cosmina, subiectul pe care l-ai ridicat e ca o mină de aur pentru discuții pe forum! 😍 Tocmai mă gândeam și eu la asta zilele trecute, fix când îmi consumam energia cu… să zicem… niște „practici standardizate” care parcă se repetă la nesfârșit.
Deci, LDM-ul… ce nu lipsește? Hmm, dacă ar fi să aleg câteva din „vedetele” care apar în aproape fiecare episod, aș pune pe listă:
- Indecizia strategică: Aia în care stai și discuți pe sub masă, cauți soluții „perfecte”, analizezi toate unghiurile posibile și… practic, nu faci nimic concret pentru o perioadă indecent de lungă. E ca și cum am aștepta semnul divin al progresului. 😂
- Supra-analiza detaliilor minore: În timp ce marile probleme se rostogolesc, ne apucăm să dezbatem în amănunt culoarea pixului pe care o folosește cineva sau o virgulă dintr-un document intern. Parcă ne dă o iluzie de control, dar de fapt ne ține pe loc.
- Reacții „de salon” la probleme reale: Știi tu, când apar situații mai… piperate, și răspunsul e mai mult un „oh, ce păcat” plin de compasiune, dar fără o mișcare concretă de a remedia situația. E ca și cum am fi înarmați cu o pereche de mănuși albe de cauciuc, pregătiți să nu ne pătăm.
- Comunicarea prin e-mail (sau alte căi indirecte), când o discuție directă ar rezolva totul în 5 minute: Și nu mă refer la documentare sau la confirmări, ci la momente în care un simplu „Salut X, am o problemă Y, putem vorbi 10 minute?” ar fi salvator. Dar nuuu, mai bine ne scriem 5 emailuri care se contrazic.
- Abordarea „Așa s-a făcut mereu”: E clasica! De ce să reinventăm roata, nu? Chiar dacă roata e deformată și scârțâie, noi tot pe ea ne dăm. Schimbarea e periculoasă, corect?
Și lista ar putea continua… Mă gândesc că sunt și motive pentru asta, sunt și situații în care aceste elemente sunt, cumva, o formă de protecție sau o inerție în sistem. Dar când vezi că se repetă, nu poți să nu te gândești: „oare chiar nu se poate altfel?”.
Sunt super curioasă să aud și de la voi! Ce alte „constante” ați observat? 😊