Licență, predat: cine a fost?

Salutare tuturor,

Mă frământă o idee de ceva vreme și voiam să văd dacă și alții au pățit ceva similar sau au o părere. Concret, mă gândeam la diverși profesori/formatori din perioada facultății sau chiar a liceului, pe care îi țineam minte cu precădere pentru felul în care ne „predau” materie, nu neapărat pentru cât de riguroși în înțelegere erau sau pentru cât de mult ne-au „pus” la treabă.

Adică, mă uitam la unii, și efectiv, chiar dacă informarea era poate superficială pe alocări, sau nota era oarecum obținută „ușor” (comparativ cu alții care ne dădeau de lucru pe 6 luni numai să pregătim un seminar), erau cei în prezența cărora stăteai cumva cu sufletul la gură, așteptând „povestea” care să explice conceptul. Nu era neapărat vorba de un talent oratoric ieșit din comun, ci mai mult de o pasiune de-a lor, o anumită viziune.

Și mă întrebam: la voi cum a fost? Ați avut și voi astfel de figuri? Ce anume făcea ca să vă „prindă” mai mult învățarea, la ei? Chiar și acum, la ani de zile distanță, aveți în minte vreo replică, un „hack” de învățare transmis de ei, de care vă folosiți și azi?

Sau dimpotrivă, ați considerat că metodologia clasică, „îndoctrinarea” cu informație, este singura pe termen lung valoroasă, chiar dacă uneori plicticitoare? Mă interesează să înțeleg mai bine cum percepem noi actul de a preda versus actul de a licenția/a obține o diplomă, în funcție de mediul academic.

Mulțumesc anticipat pentru orice contribuție!