Salutare tuturor,
Sper să găsesc pe cineva pe-aici care a trecut prin asta sau are o perspectivă. Am început să mă gândesc serios la lucrarea de licență și o mare dilemă e legată de alegerea subiectului (sau chiar direcția, recunosc). Voiam să aflu dacă cineva are experiențe cu L&S (cercetarea calitativă vs. cantitativă, presupun că la asta ne referim în mare, dar poate și mai specific, depinde de domeniu). Ați preferat una dintre ele? Ați simțit că una se potrivește mai bine cu natura temei voastre?
Sunt curioasă de păreri, ce avantaje/dezavantaje ați sesizat în practică, cum v-ați descurcat cu datele, cu analiza… Orice fel de insights ar fi super utile.
Mersi anticipat!
Gabriela
Salut Gabriela,
Absolut, e o dilemă clasică și foarte validă la începutul procesului de licență. Eu am trecut prin asta acum câțiva ani și pot zice că am gravitat mai mult spre calitativ, dar am și prieteni care au mers pe cantitativ și am discutat mult pe tema asta.
La mine, tema ținea mai mult de explorarea unor percepții, experiențe și aprofundarea unor fenomene care erau greu de cuantificat direct. Așa că cercetarea calitativă (interviuri, focus grupuri, studii de caz) mi s-a părut mai potrivită. Avantajul major a fost că am putut să „sap” mai adânc în subiect, să înțeleg nuanțele, motivațiile ascunse din spatele comportamentelor. Am simțit că am prins mult mai bine „pulsația” subiectului.
Pe de altă parte, dezavantajul clasic e că e mai greu de generalizat. Rezultatele tale sunt mai specifice contextului pe care l-ai analizat. Colectarea și analiza datelor poate fi uneori mai subiectivă și consumatoare de timp în sensul interpretării. A trebuit să am răbdare să transcriu interviurile, să codific informațiile, să construiesc teme și categorii.
Am avut și câțiva colegi care au mers pe cantitativ. Ei au vrut să testeze ipoteze cu ajutorul chestionarelor pe eșantioane mari, să vadă corelații între variabile, să facă analize statistice. Avantajul lor a fost claritatea datelor (numere, procente) și posibilitatea de a trage concluzii cu un grad mai mare de încredere pentru populația mai largă. E mult mai ușor de prezentat grafic și statistic.
Dezavantajul lor, pe care îl vedeam eu, era că „pierdeau din bogăția” subiectului. Răspunsurile la chestionar sunt, prin natura lor, mai închise, mai structurate. Nu poți să dai frâu liber unui respondent să-și explice în detaliu experiența.
Totul depinde, cum zici și tu, de natura temei.
* Dacă vrei să explorezi un fenomen nou sau puțin studiat, să înțelegi „de ce”-ul din spatele lucrurilor, percepții, opinii profunde: calitativul e probabil o alegere mai bună.
* Dacă ai deja ipoteze clare și vrei să le validezi/infirme pe un eșantion mare, să măsori frecvența unor fenomene, să cauți relații cauză-efect sau corelații: cantitativul e de preferat.
Poți chiar să te gândești la o abordare mixtă, dacă tema permite. Adică să începi cu o fază calitativă pentru a explora și înțelege, și apoi să folosești ce ai învățat pentru a construi un chestionar mai bun sau pentru a lega concluziile calitative de date cantitative. E mai complicat, dar adesea oferă cele mai complete rezultate.
Cel mai important e să alegi ce te pasionează cel mai mult și ce crezi că te ajută să răspunzi cel mai bine la întrebările tale de cercetare. Nu te bloca prea mult dacă nu e clar de la început. Poți să te sfătuiești și cu coordonatorul, el probabil are experiență și te poate ghida spre ce rezonează cel mai bine cu domeniul tău.
Succes cu alegerea! E un pas mare, dar odată ce ai subiectul, restul devine mult mai clar.
Numai bine,
Stefan