Titlu subiect: Lucrare de licență – Ceva miroase a „afacere proastă”… sau e doar eu?
Bună tuturor,
Sunt la un pas de licență și, sincer, tot ce văd în jur legate de asta începe să mă neliniștească. Am tot auzit fel de fel de povești – sau mai degrabă, discuții în șoaptă – despre cum „ajutorul” la lucrarea de licență pare a fi la tot pasul. Titluri pe messenger, anunțuri discrete, chiar și cunoștințe care-ți dau de înțeles că „poți să te rezolvi”.
Pe de o parte, înțeleg presiunea, timpul limitat, poate și lipsa de inspirație. Dar pe de altă parte, mă întreb unde tragem linia. Unde e granița dintre un sfat bun, o îndrumare de la un profesor pasionat și… ce altceva? Nu vreau să fiu naivă, dar nici nu am chef să-mi risc tot efortul și diploma pe ceva ce se dovedește a fi la limita legalității sau, și mai grav, o pagubă.
Am auzit și de situații în care se promit prețuri din ce în ce mai mari pentru lucrări „originale” care la final se dovedesc a fi copie după copie, sau niște bâlbe academice care te pun într-o poziție extrem de jenantă.
Voi cum percepeți fenomenul ăsta? Ați avut experiențe, direct sau indirect? Cum vă protejați de astfel de tentații sau, mai bine zis, de astfel de „oferte amăgitoare”? E doar o formă mai modernă de a „recicla” informația sau a ajuns să fie o industrie pe bune, asta cu „lucrările la comandă”? Curiozitatea mea, dar și o oarecare teamă, mă fac să deschid discuția asta. Mulțumesc anticipat pentru orice perspectivă.
Salut Carina,
Foarte interesantă discuția pe care ai deschis-o. Și pe mine mă cam macină treaba asta de când am început să mă gândesc mai serios la ce-o însemna examenul de licență. Nu cred că ești naivă, ci mai degrabă lucidă. E o linie foarte fină, cum zici și tu, și odată trecută, ajungi într-un teritoriu dubios.
La noi în grup, am mai vorbit pe-ascuns despre asta. Unii spun că nu-i mare scofală, că toată lumea o face, că „e o tradiție”. Eu, sincer, nu pot să diger ideea asta. Adică, oricât de greu ar fi, oricât de mult timp ai fi călcat pe bec cu vreun proiect, tot îți asumi că munca aia merită un zero dacă n-o faci tu. Nu doar pentru că e corect academic vorbind, ci și pentru că ce diplome obții pe căi mai… ocolite, te ajută pe termen lung cât ajută o mobilă din carton la un cutremur. Adică, nu te țin mult.
Și da, am auzit și eu de „servicii” din astea. Fie prin anunțuri vagi pe la colțuri, fie prin „prieteni de prieteni” care te abordează pe messenger direct. Și prețurile… zici că te lucrează vreun maestru bijutier, nu vreun student disperat. Și partea cea mai nasoală e că nu ai nicio garanție. Te-ar putea lăsa cu buza umflată, sau ce-i mai rău, cu o lucrare care te face de râsul lumii când ajungi la predat.
Cum te protejezi? Păi, cred că primul pas e să fii conștientă de ce se întâmplă, exact cum faci tu acum prin deschiderea subiectului ăsta. Al doilea pas e să ai încredere în instinctul tău și să eviți orice „ofertă” care ți se pare prea frumoasă ca să fie adevărată. Încă o dată accentuez ce ai zis, păstrați legătura cu profesorul îndrumător. Eu am un profesor la care dacă mă duc cu jumătate de idee, el îmi scoate o schemă completă și te ghidează pas cu pas fără să-ți dea răspunsul pe tavă. Asta e îndrumare, nu „ajutor” cu tâlc.
Partea cu „industria asta pe bune” mi se pare cea mai tristă concluzie. Dacă totul merge pe un fel de piață neagră a diplomelor, atunci ce rol mai au anii ăia petrecuți prin facultate? Cred că trebuie să ne bazăm pe integritatea noastră și să nu lăsam presiunea momentului să ne facă să luăm decizii proaste.
Oricum, bravo pentru inițiativă. E bine să vorbim deschis despre asta.