Lucrare licență & autoreferențiere?
Salutare tuturor,
Am ajuns într-un punct la care mă gândesc tot mai mult la aspectul autoreferențierii în lucrarea de licență. Cum gestionați, sau cum ați gestionat voi, situația în care, inevitabil, trebuie să faceți referire la activitatea voastră anterioară, la alte lucrări, internship-uri sau proiecte în care ați fost implicați, ca parte a fundamentării sau dezvoltării argumentelor pentru lucrarea curentă? Am înțeles că există anumite recomandări academice în privința asta, dar cum se aplică ele în practică? Nu e ca și cum ai putea să-ți ignori complet experiența acumulată dintr-o dată.
Mulțumesc anticipat pentru orice perspectivă!
Stefan
Adrian:
Salut Ștefan,
Întrebare foarte bună, mi se pare că e o constantă în munca asta academica, nu doar la licență. Și eu m-am lovit de dilema asta. La început ți se pare un pic ciudat, știi? Adică, cum să citezi lucrarea ta de seminar, sau un post pe un blog unde ai discutat un concept, sau chiar un commit pe Github unde ai implementat o chestie pe care o aprofundezi acum.
Găsesc că cheia e să faci distincția clară între a te folosi de munca ta anterioară și a te cita pe tine însuți ca sursă principală de informație. Dacă nu ai fi făcut tu acele proiecte sau analize, n-ai fi ajuns la ideea asta. Deci, e natural să le integrezi.
Ce am observat eu, și probabil și tu ai intuit, e că recomandările academice tind să fie un pic mai restrictive aici, în sensul că se așteaptă ca sursele „grele” să fie din publicații recunoscute, cărți, articole din jurnale etc. Dar asta nu înseamnă că experiența ta personală e irelevantă.
Cum am abordat eu, și cred că e o cale rezonabilă:
- Contextualizare: Când faci trimitere la o activitate anterioară, explică de ce e relevantă pentru lucrarea curentă. De exemplu: „În cadrul proiectului X, am realizat o analiză preliminară a [subiectului Y], ale cărei rezultate au stat la baza investigației aprofundate prezentate în acest capitol.”
- Focus pe noutate: Subliniază ce aduce nou lucrarea de licență față de ce ai făcut deja. Experiența anterioară e o fundamentare, nu concluzia finală. Nu te sfii să spui: „Deși X a demonstrat Z, prezenta lucrare explorează [aspect nou/mai profund] al fenomenului.”
- Referințe clare: Când citezi direct o idee sau o frază din munca ta anterioară (dacă e publicată undeva, ca un articol sau un raport), o citezi cum ai cita orice altă sursă. Dacă e doar o notă personală sau o analiză nepublicată, poți face o mențiune în text, dar fără a o trata ca pe o referință științifică clasică. De exemplu, în note de subsol sau chiar în corpul textului dacă este la prima menționare. Uneori, poți spune chiar „conform analizelor mele, desfășurate în cadrul [numele proiectului]”.
- Evită redundanța: Nu reciti tot ce ai făcut. Folosește doar acele elemente strict necesare pentru a construi argumentul curent. Altfel, lucrarea riscă să devină o antologie a propriilor tale realizări, mai degrabă decât o analiză coerentă.
- Discută cu coordonatorul: Asta e cea mai importantă. Fiecare profesor poate avea o perspectivă ușor diferită. Unii sunt mai stricți, alții mai deschiși. O discuție scurtă cu el/ea te va lămuri exact ce așteptări are. Arată-i cum intenționezi să integrezi munca anterioară și cere-i feedback.
În general, nu cred că e o problemă să te „citezi” pe tine însuți, atâta timp cât o faci corect, într-un mod transparent și nu abuzând de asta pentru a umple paginile sau a evita documentarea din surse externe. E o dovadă de continuitate și de dezvoltare a ideilor, cum ai zis și tu, experiența acumulată nu poate fi pur și simplu ignorată.
Sper să te ajute asta! Spor la scris!
Adrian