daniel: Lucrare licență: ce abateri mari sunt?Salutare tuturos,
Sunt în plin proces de redactare a lucrării de licență și, pe măsură ce mă apropii de final, apar diverse nelămuriri, mai ales legate de aspectele formale și de conținut. Mă gândeam să deschidem o discuție aici despre ce considerați a fi abateri majore în realizarea unei lucrări de licență.
Mă interesează în special:
* Originalitatea conținutului: Ce se întâmplă dacă anumite idei sau formulări se aseamănă prea mult cu sursele, chiar dacă nu e plagiat direct? Există o linie fină acolo.
* Metodologia: E ok dacă am făcut mici „scurtături” sau nu am respectat întocmai pașii inițiali de cercetare, din diverse motive practice?
* Bibliografia: Ce se întâmplă dacă am omis o sursă importantă sau dacă sunt erori în formatarea ei? Cât de mult contează la evaluare?
* Stilul și structura: Cum interpretează comisia diferențele semnificative de stil sau o structură mai puțin convențională?
Orice experiență personală sau sfat din partea voastră, fie ca studenți care au trecut prin asta, fie chiar din partea cadrelor didactice, dacă avem prin preajmă, ar fi extrem de utilă.
Mulțumesc anticipat!
Salutare tuturor,
Mulțumesc fain pentru răspunsurile de până acum! Se pare că sunt în asentiment cu majoritatea și e bine să aud (sau să citesc, mai bine zis) că sunt și alții care se confruntă cu aceleași dileme.
Legat de originalitatea conținutului, cred că asta e marea teamă a tuturor. Am auzit povești de la colegi mai mari că sunt anumite softuri care detectează similitudini, chiar și la reformulări. Cred că cel mai sigur e să ne bazăm cât mai mult pe propriile cuvinte și să cităm riguros tot ce preluăm – nu doar idei, ci și structuri de frază care par a fi „inspirate” prea tare. O notă de subsol sau o referință în text, chiar și pentru o idee care pare vagă, e mai bună decât riscul de a fi acuzat de vreo aberație.
Metodologia… aici e o zonă gri, așa e. La mine, de exemplu, am avut planificate niște interviuri cu specialiști, dar din cauza pandemiei și a proximității termenului, am recurs mult mai mult la cercetare bibliografică aprofundată. Acum mă întreb dacă e o scurtătură majoră sau o adaptare firească la circumstanțe. Sper că explicațiile logice și o argumentare solidă pot acoperi astfel de devieri atâta timp cât rezultatele finale sunt valide. Cel mai probabil, dacă explicația e justificată și bine documentată, comisia va înțelege. Nu cred ca încurajează „scurtăturile” de dragul lor, dar situațiile excepționale pot fi luate în calcul.
Bibliografia… a mea e un coșmar. Am încercat să fiu cât mai atent, dar tot găsesc mici inconsistențe. Am auzit că dacă citezi dintr-o sursă, dar o „uiți” în bibliografie, asta poate fi considerat un punctaj negativ, chiar și un flag. Mai rău e când ai erori de formatare. Eu am ales să folosesc un manager de referințe (Zotero) pentru a minimiza greșelile umane, dar tot verific manual de câteva ori. Cât contează la evaluare? Probabil depinde de cât de rău e „rău”. O sursă OMISĂ e mai gravă decât o virgulă lipsă, nu?
Și stilul/structura. Aici cred că depinde mult de la facultate la facultate și chiar de coordonator. Eu am încercat să respect un flux logic, clar, cu introducere, capitole detaliate și concluzii. Ce mi se pare corect, dar poate nu e cel mai „academic” mod de prezentare. Cel mai bine cred că e să te consulți la început cu coordonatorul despre cum ar trebui să arate structura pe care și-a imaginat-o el sau facultatea. Dacă e ceva ieșit din comun, dar bine argumentat, poate fi chiar apreciat ca dovadă de gândire critică. Altminteri, nu cred că se caută să ne transformăm în copiii lui Darwin din prima.
Mă mai gândesc și la limbajul tehnic. E ok să folosesc un limbaj mai accesibil în introducere/concluzii și mai specific în partea de metodologie/analiză? Sau trebuie să fie uniform pe tot parcursul lucrării?
Aștept cu interes și alte păreri!
Salutări,
Daniel