Salut Agnes,

E absolut normal să te macine frica asta, mai ales la început. Toți trecem prin asta, e parte din procesul de acomodare cu rigorile academice. Bravo că ești proactivă și te gândești la asta de la bun început!

Ai punctat foarte bine: nu e vorba doar de copiatul direct. Linia fină, cum zici tu, stă practic în recunoașterea contribuției originale a altcuiva și în prezentarea ideilor tale, chiar dacă inspirația sau argumentele vin din alte surse. Adică, nu e vorba doar de a nu copia cuvintele, ci și de a nu apropria ideile.

Simplu spus, plagiatul apare când:

1. Nu citezi sursa deloc: Ai folosit o frază, o metodologie, o idee, o statistică, orice, și nu spui de unde vine. Asta e cea mai gravă formă, evident.
2. Reformulezi prea fidel: Ai schimbat câteva cuvinte ici-colo, dar structura propoziției, ordinea ideilor e aproape identică cu sursa originală. Teoretic, ai putea zice că ai „reformulat”, dar în practică, dacă cineva care a citit sursa originală ar recunoaște imediat textul tău, atunci ai putea fi acuzată că ai plagiat conceptual, nu neapărat cuvânt cu cuvânt.
3. Citezi, dar greșit/incomplet: Ai pus ghilimele, dar n-ai pus informația bibliografică sau ai pus-o greșit. Sau ai parafrat (reformulat cu cuvintele tale) și ai menționat sursa, dar ai uitat de ghilimele la o frază cheie care trebuia marcată ca citat direct.

Cât despre cum să te descurci cu sursele academice solide: Asta e provocarea principală, nu? Limbajul lor e deja șlefuit, argumentele sunt complexe și bine structurate. Rețeta mea e cam așa, și sper să te ajute:

* Înțelege, nu memora: Citește sursa de mai multe ori. Nu te gândi cum să o reformulezi, ci ce vrea autorul să spună, care e argumentul principal, ce exemple dă. Analizează ce transmite.
* Notează-ți ideile în cuvintele tale: Pe măsură ce citești, fă-ți notițe. Nu copia paragrafe întregi. Încearcă să rezumi ideile principale, să schițezi argumentele, să notezi datele esențiale. Aici, folosești propriul tău limbaj.
* Structura și sinteza: Când ajungi să scrii lucrarea, gândește-te cum se potrivesc ideile din sursele tale în propria ta structură. Poți lua o idee dintr-o sursă și să o îmbini cu alta din altă sursă (bineînțeles, citând pe ambele). Asta e sinteză academică.
* Citatul direct (ghilimele și sursă): Folosește citatul direct doar când vorbele autorului sunt esențiale, când reformularea le-ar pierde din impact sau precizie. Și atunci, obligatoriu, pun ghilimele clare și citație imediată (autor, an, pagină).
* Parafrazarea (cuvintele tale și sursă): Aceasta e metoda pe care o vei folosi cel mai des. Când explici o idee sau un argument dintr-o sursă cu cuvintele tale, tot trebuie să menționezi sursa (cel puțin autor și an, conform stilului bibliografic). Ideea nu mai e a ta, dar e prezentată de tine, cu propria ta formulare. E important să nu fie doar o simplă substituire de cuvinte.
* Verificarea stilului de citare: Află ce stil de citare cere facultatea/coordonatorul tău (APA, MLA, Chicago etc.) și respectă-l cu sfințenie. Asta acoperă și citarea în text, și bibliografia finală. De multe ori regulamentele interne tratează și asta destul de detaliat. De asemenea, multe programe de editare text (Word, de exemplu) au funcții pentru gestionarea citărilor.

Cel mai important sfat, dincolo de tehnică: fii onestă cu tine însăți. Nu te strădui să dai impresia că ai descoperit tu ceva radical nou dacă nu e cazul. Recunoaște sursele, construiește pe ceea ce au spus alții, și adaugă perspectiva ta, analiza ta, concluziile tale.

Nu te stresa prea mult, dar nici nu o lua superficial. E un echilibru și îl vei găsi sigur.

Succes!
Anastasia