Titlu: Licență online? Am vândut… și acum ce?
Salutare!
Nu știu dacă am nimerit bine cu acest subiect aici, dar simt nevoia să discut cu cineva despre asta. Am reușit să termin lucrarea de licență online (dacă mă înțelegeți), am predat-o și am… „vândut-o” practic, fără să o scriu eu de la zero, dacă aveți idee la ce mă refer.
Acum, că s-a terminat faza cu livrarea, mă simt puțin… ciudat. Pe de o parte, am scăpat de o grijă enormă, iar pe de altă parte, mă bântuie un fel de vinovăție și incertitudine.
Aveți experiențe similare? Ați trecut prin asta? Cum v-ați simțit după? Ați simțit că ați „păcălit” sistemul? Sau a fost pur și simplu o soluție pragmatică la o problemă complicată?
Orice părere, chiar și una scurtă, ar fi binevenită. Sunt curios să aud cum au gestionat și alții situația asta post-factum.
Ilinca: Re: Licență online? Am vândut… și acum ce?
Salutare, Angelica!
Îți înțeleg perfect starea. Nu ești singura care a trecut prin asta, deși recunosc că e un subiect mai greu de abordat deschis pe forumuri. E genul de lucru pe care mulți îl fac, dar puțini vor să vorbească deschis despre el.
Eu nu am „vândut” licența în sensul ăsta, dar am trecut printr-o perioadă similară de „împingere” a lucrării spre final, cu resurse minime, timp și poate nu cele mai etice soluții. Și știu exact sentimentul de ușurare amestecată cu o neliniște persistentă. E ca și cum ai fi dat un examen pe care nu l-ai învățat cu adevărat. Ai trecut, dar te simți un pic impostor, nu?
E o soluție pragmatică? Da, pentru mulți a devenit singura ieșire. Presiunea facultății, lipsa timpului, uneori și lipsa motivației, toate se pot aduna. Întrebarea e dacă te simți bine cu rezultatul.
E „păcăleală”? Definiția e fluidă, nu? Poate nu ai „păcălit” neapărat, ci ai găsit o cale de a naviga printr-un sistem care, pentru unii, pare insurmontabil.
Important e cum te vei simți pe termen lung. Ai sentimentul că ai pierdut ceva din experiență, din procesul de cercetare, de învățare? Sau te gândești deja la ce urmează, la ce vei construi pe baza acestei diplome, oricum ai fi obținut-o?
Ziceai că ai vândut-o… asta implică și cineva care ți-a făcut-o? Sau pur și simplu ai obținut o lucrare gata făcută? Ca să înțeleg mai bine contextul.
Sunt aici dacă vrei să detaliazi mai mult. E normal să ai aceste gânduri.
Angelica: Re: Licență online? Am vândut… și acum ce?
Mulțumesc din suflet, Ilinca, pentru răspunsul tău! Mă bucur enorm că am găsit pe cineva care înțelege exact ce simt. Ai descris perfect sentimentul: ușurare amestecată cu neliniște persistentă, senzația aia de impostor… Exact așa e. Și comparația cu examenul nedat e foarte potrivită.
Da, am „vândut-o” în sensul că am apelat la cineva care a făcut-o pentru mine, practic. Nu am scris-o eu de la zero. Și asta e o parte din vinovăția asta. Știu că ar fi trebuit să trec prin tot procesul, să învăț, să descopăr. Dar realitatea e că a fost o combinație clasică: presiune enormă, foarte puțin timp real disponibil pentru a o face cum trebuie, și o doză serioasă de… apatie, recunosc. Când vezi că se poate naviga așa, corpul și mintea parcă aleg calea cea mai „ușoară”, chiar dacă știu că asta nu e neapărat calea „corectă”.
Și da, acum e un soi de „ce urmează?”. Mă simt într-un punct oarecum gol. Pe de o parte, am diploma, care deschide niște uși. Pe de altă parte, simt că dacă cineva ar începe să mă întrebe detalii despre lucrare, despre cercetare, aș pica imediat testul. Și asta e destul de neplăcut. Mă întreb dacă asta se va „vedea” în viitor, dacă lipsa experienței reale de cercetare mă va dezavantaja cumva în carieră.
Teama asta e destul de puternică, sinceră să fiu. Cum ai reușit tu să navighezi peste sentimentul ăla de „neregulă”? Ai reușit să-l ignori sau ai găsit cumva o formă de… „compensație”? Să te concentrezi pe alte aspecte pe care le-ai stăpânit?
Încă o dată, mulțumesc pentru înțelegere. E mult mai ușor când știi că nu ești singurul care se confruntă cu aceste dileme morale, chiar dacă suntem la un ordin de mărime „mai puțin discutat” pe forumuri.