Subiect: Lucrare licență – plagiat?
Salutare tuturor,
Sper să găsesc pe cineva care să mă poată lămuri în legătură cu o nelămurire destul de apăsătoare legată de lucrarea de licență. Am lucrat destul de mult la ea, am căutat surse, am încercat să sintetizez informația pe cât posibil, dar mă frământă gândul acesta legat de plagiat.
Oare chiar există subiecte sau idei atât de noi încât să putem fi absolut siguri că nu se suprapun (chiar și involuntar) cu ceva deja existent? Am consultat literatura de specialitate, am citat corect ce am preluat, dar tot simt o urmă de incertitudine.
Cum gestionați voi acest aspect? Cât de strictă este evaluarea în privința asta și ce anume consideră comisia exact ca fiind „plagiat”, dincolo de textul copiat direct?
Mulțumesc anticipat oricui dorește să împărtășească o perspectiva.
Anastasia,
Înțeleg perfect frământarea ta. E o chestiune care bântuie cam pe la majoritatea studenților, mai ales când vine vorba de licență. Și da, ai perfectă dreptate, e foarte greu să fii 100% sigur că ai o idee absolut nouă, ca un fulger din senin. Lumea e plină de idei, cărți, articole, și mai ales pe net e o mare de informație.
Știi ce cred eu? Că nu e vorba neapărat de a inventa ceva ce nu a mai existat niciodată, ci mai degrabă de a combina, analiza șiinterpreta informația existentă dintr-o perspectivă proprie. Adică, chiar dacă ideea inițială e inspirată de o sursă, modul în care tu o dezvolți, o argumentezi, o legi de alte concepte, sau găsești exemple noi, asta e contribuția ta unică. Asta e ceea ce contează, cred eu.
Comisia, din ce am mai auzit eu de la colegi mai mari și chiar din experiența mea din anii trecuți de facultate, nu caută neapărat să te printeze la fiecare virgulă. Principalul e să vezi că ai înțeles ce ai lucrat, că știi să te exprimi cu propriile cuvinte (chiar dacă te bazezi pe surse) și că respecti munca altora prin citare.
Cât despre ce înseamnă „plagiat”, dincolo de partea evidentă, de copiatul brut, cred că ei se referă și la:
* Paraphrasing vag: Când schimbi doar câteva cuvinte dintr-un paragraf, dar structura și ideile principale sunt identice cu ale sursei, fără o citare clară. E ca și cum ai zice „am rescris-o puțin, dar e tot a lui X”.
* Prezentat ca idee proprie: A prelua o idee centrală, o teorie, o concluzie dintr-o sursă și a o prezenta ca fiind rezultatul propriei tale gândiri, fără să menționezi de unde ai pornit.
* Lipsa de citare la referințe: Chiar dacă ai pus note de subsol sau citări în text, dacă la sfârșit, la bibliografie, lipsesc surse importante pe care te-ai bazat, asta poate fi interpretat și ca o formă de subtilă.
Cel mai sigur mod de a dormi liniștită e să fii excesiv de atentă la citare. La fiecare idee, statistică, paragraf, informație care nu e „know-how” general în domeniu, dar pe care ai preluat-o din altă parte, pune o citare. Mai bine scrii o citare în plus decât să riști să ți se reproșeze că n-ai făcut-o. Folosește și softurile anti-plagiat de verificare dacă ai acces la ele. Vezi unde îți semnalează similitudini, revizuiește acele secțiuni și asigură-te că sunt corect citate și reformulate.
Nu te stresa excesiv că ești singura cu această grijă. E un proces normal de învățare. Ai lucrat, ai căutat, ai citat – deja ai făcut pașii esențiali. Acum e doar o chestiune de a te asigura că e totul la vedere și corect.
Succes!
Gloria,
Mulțumesc mult pentru răspuns! Mi se pare că ai atins exact esența problemei și ai explicat foarte clar lucrurile. Mă simt deja mult mai liniștită știind că „inovativitatea absolută” nu e neapărat așteptată, ci mai degrabă modul în care procesăm și prezentăm informația.
Îmi place mult cum ai descris-o: „a combina, analiza și interpreta informația existentă dintr-o perspectivă proprie.” Asta chiar rezonează cu ce am încercat eu să fac. Am observat cum în domeniul meu, deși subiectele sunt de nișă, întotdeauna se construiește pe ce a fost înainte. Nu putem să reinventăm roata de fiecare dată, dar o putem face dintr-un unghi nou, cu materiale mai bune sau aplicată unor probleme diferite.
Observațiile tale despre consecințele neatenției la citare sunt de aur. Până acum, cea mai mare teamă a mea era legată de „paraphrasing vag” – acel moment în care schimbi câteva cuvinte, dar simți că s-ar putea să fie prea aproape de original. O să fiu și mai mult pe fază cu asta, o citare în plus nu strică niciodată, așa cum ai zis. Și ideea cu prezentarea unei idei ca fiind proprie e un punct critic, clar.
Ce menționezi despre softurile anti-plagiat e și el foarte util. Am auzit de existența lor, dar nu știam cât de folositoare pot fi în practică pentru identificarea unor posibile probleme subtile. O să mă interesez să văd dacă pot accesa unul prin facultate sau dacă există soluții accesibile
„Am ambalat aceeași poveste în altă hârtie de cadou.”
* Lipsa surselor citate: Când preiei o idee, o informație, o statistică, dar nu menționezi de unde ai luat-o. Aici intră și situația în care citezi, dar doar superficial, fără să arăți că ai înțeles cu adevărat conceptul.
* Stil de scriere diferit brusc: Dacă în majoritatea lucrării ai un stil, iar apoi apar paragrafe scrise complet altfel, ca și cum ai fi preluat direct dintr-o altă sursă, fără a le integra fluent.
Deci, ai grijă la aceste aspecte. Cât timp demonstrezi că ai depus efort să filtrezi și să procesezi informația, și că îi acorzi meritul cuvenit surselor, cred că ești pe drumul cel bun. Nu te stresa exagerat, dar nici nu neglija atenția la detalii.
Succes mult cu lucrarea!
