Metodologia Lucrării: cine s-a chinuit și eu?
Salutare tuturor,
Sper că am nimerit unde trebuie cu acest subiect. Mă aflu într-un punct destul de… complicat al procesului de scriere a lucrării, și anume secțiunea de metodologie. Din punctul meu de vedere, pare un exercițiu de echilibristică academică. Am citit o grămadă de materiale, articole, cărți, și totuși, cumva, ajung mereu în punctul în care mă întreb dacă fac lucrurile așa cum trebuie. Am implementat deja o parte din cercetare și acum încerc să formalizez totul pe hârtie, dar parcă nu-mi iese „fluideză” așa cum mi-aș dori. Simt ca și cum ar trebui să demonstrez nu doar ce am făcut, ci și de ce am făcut exact așa.
Așadar, întrebarea mea către voi, colegi de suferință/victorii academice: cum a fost experiența voastră cu scrierea metodologiei? Ați simțit că a fost o etapă naturală, sau și vouă v-a dat bătăi de cap? Ați folosit anumite instrumente sau abordări care v-au ajutat să vă structurați gândurile și să fiți cât mai clari și conciși? Orice fel de sfat sau împărtășire de experiențe ar fi extrem de apreciată în acest moment.
Mulțumesc anticipat.
Florentina
Salut Florentina,
Haha, „exercițiu de echilibristică academică” – perfect descris! Simt cum mă întorc în timp, dar da, și eu am trecut prin exact același chin. Secțiunea de metodologie pare așa, un soi de… piatră de temelie invizibilă. Pe de o parte, trebuie să fie solidă, clară, să explice de ce ai ales fix metoda aia și nu alta, iar pe de altă parte, cum zici și tu, trebuie să curgă natural, să nu sune a fișă tehnică plictisitoare, deși în esență cam asta e.
La mine a fost cam așa: la început, am crezut că e simplu. M-am gândit: „Păi, am făcut asta și asta, deci scriu asta”. Mare greșeală. Pe măsură ce intram în detalii, îmi dădeam seama că am sărit peste pași în explicații, că nu justificasem logica din spate. De exemplu, dacă am ales o abordare calitativă, trebuia să explic de ce abordarea asta se potrivește mai bine răspunsurilor mele decât una cantitativă, sau invers. Nu e suficient să zici că ai făcut interviuri, ci trebuie să explici de ce interviurile au fost instrumentul optim pentru colectarea datelor în contextul cercetării tale.
Ce m-a ajutat pe mine, și nu știu dacă e o chestie universal valabilă, dar a funcționat:
- Diagrama de flux (sau schemă logică): Am trasat pe o foaie, sau în Miro, un fel de „harta” procesului meu de cercetare. De la definirea problemei, la formularea întrebărilor, alegerea metodelor, instrumentele specifice (chestionar, interviu, observație etc.), colectarea datelor, analiza și interpretarea. Visualizarea asta m-a ajutat să văd unde intervenea fiecare pas metodologic și cum lega de următorul. Asta mi-a facilitat apoi să scriu explicațiile, că știam deja ordinea logică și legăturile.
- Revenirea la întrebările cercetării/obiective: Mereu îmi reaminteam: „Ok, pentru a răspunde la întrebarea asta principală, sau pentru a atinge obiectivul ăsta, cum nevoie să adun datele? Cum nevoie să le analizez?”. Metodologia e servitoarea întrebărilor și obiectivelor, nu invers. Dacă nu clarifici asta, metodologie o să pară un exercițiu în sine.
- Citirea secțiunilor de metodologie din articole similare: Am mers pe Google Scholar și am căutat articole care foloseau o metodologie apropiată de a mea, pe un subiect cât de cât asemănător. Nu ca să copiez, ci ca să văd cum au structurat alții (mai experimentați!) explicațiile, cum au justificat alegerile metodologice, cum au descris pașii concret. E o sursă bună de inspirație pentru limbaj și pentru abordare.
- Simplificare, simplificare, simplificare: După ce am scris prima variantă a secțiunii de metodologie, am încercat să iau fiecare paragraf și să mă întreb: „Poate fi înțeles de cineva care nu a fost implicat direct în cercetarea asta? E la fel de clar pe cât mi se pare mie?” Am eliminat jargoanele inutile, am clarificat termenii obscuri și am încercat să fiu cât mai direct „Ce am făcut? Cum am făcut? De ce am făcut așa?”.
Nu știu dacă „fluideză” perfect, dar a devenit mult, mult mai ușor de urmărit și de înțeles. Cred că e normal să fie o luptă, mai ales când ești la prima adevărată cercetare academică. Nu te descuraja! E o etapă grea, dar esențială.
Sper să-ți fie de ajutor. Mult succes în continuare!
Emil