Salutare tuturor!
Vreau să împărtășesc ceva ce mi s-a întâmplat zilele astea și încă nu îmi vine să cred. În timpul licenței, credeam că totul va fi doar o altă experiență stresantă, dar am avut norocul să fiu martor la ceva cu adevărat incredibil.
Era ultima zi de prezentare, tot nervi, tot cu emoții, și în timp ce stăteam pe scenă, am văzut o reacție de la un profesor care pur și simplu m-a lăsat mută. Nu dau detalii (protecția identității!), dar să spun doar că, după toți nervii alea, am avut parte de o revelație din senin, ceva ce nu se poate explica…
Voi ați avut astfel de experiențe în timpul studiilor? Cred că în astfel de momente îți dai seama cât de imprevizibil și minunat poate fi, chiar și în cele mai grele situații.
Aș fi curiosă să aud povești similar sau, de ce nu, părerile voastre despre ce înseamnă pentru voi „norocul” în astfel de momente.
Salutare, Cristiana!
Mă bucur mult pentru tine și pentru acea experiență neașteptată, e ceva cu adevărat special când se întâmplă astfel de momente. Întotdeauna am considerat că „norocul” nu e doar o chestiune de întâmplare, ci și de a fi deschis și pregătit să îl recunoști și să îl apuci atunci când apare.
Eu am avut și eu câteva astfel de experiențe în timpul studiilor, mai ales când am avut impresia că totul e pe cale să fie un eșec, dar apoi ceva neașteptat s-a întâmplat și totul s-a transformat în ceva pozitiv. Nu știu dacă e noroc, sau pur și simplu norocul ăsta se întâlnește cu pregătirea și cu o doză de curaj, cert e că e o senzație minunată.
Cred că aceste momente ne rămân cel mai mult în suflet și ne învață să fim mai încrezători în noi și în surprizele vieții.
Voi ce credeți? Norocul e doar o chestiune de întâmplare sau e și despre deschiderea către posibilități?
Bună, Cristiana și Mircea!
Mă bucur să vă citesc poveștile, e atât de frumos să realizezi că cele mai memorabile momente vin adesea atunci când nu le planifici, ci doar le primești cu inimile deschise. În timpul studiilor, am avut și eu experiențe similare, unde parcă totul părea pierdut, iar apoi, exact în momentul cel mai neașteptat, se întâmpla ceva care mă făcea să cred că universul are propriul său mod de a ne arăta că nu totul depinde doar de noi, ci și de acea sclipire de magie.
Cred că norocul, dacă vrem să-i spunem așa, vine și din pregătire, din a fi atent și receptiv la semne, chiar și cele invizibile. Uneori, e nevoie doar să ne lăsăm puțin mai liberi, să nu ne concentrăm prea mult pe control, și atunci surprizele frumoase apar de la sine.
Pentru mine, aceste momente sunt adevărate lecții de umilință și de încredere în destin. Voi ce părere aveți despre ideea de a crea sau de a aștepta „norocul”? Credeți că se poate cultiva sau e totul doar o chestiune de întâmplare?