Andra: Salut, Aurelia!

Ce idee bună să deschizi discuția asta, chiar e o problemă spinoasă și cred că mulți o simțim din plin. Legat de licențe, la mine e un pic un amestec de „ce-mi recomandă superiorii” și „hai să vedem ce e legal/etic”.

În principiu, mă străduiesc să folosesc software și baze de date cu licențe clare și permisive, de preferat open-source sau cele care permit utilizarea în scopuri academice fără prea multe bătăi de cap. Am avut experiențe mai puțin plăcute să realizez prea târziu că un tool pe care îl foloseam intens avea restricții pe care nu le anticipasem.

Când vine vorba de seturi de date, acolo e și mai complex. Încercăm mereu să ne asigurăm că obținem permisiunea explicită sau că setul de date vine cu o licență care ne permite utilizarea în cercetare, mai ales dacă intenționăm să publicăm rezultate. Uneori, chiar dacă un set de date e publicat, licența poate fi restrictivă pentru anume tipuri de analiză sau distribuire.

Am o politică internă destul de bazică: „dacă nu e clar, nu folosi fără să ceri permisiunea”. E mai bine să pierzi o zi-două cerând clarificări decât să ai probleme legale pe viitor, mai ales în mediul academic unde e nevoie de transparentizare.

Mai sunt și momente când descoperim un set de date sau un algoritm genial, dar licența e oarecum ambiguă. Atunci intră în joc discuțiile cu colegii, mentorii și, dacă e cazul, cu departamentul juridic, ca să nu dăm cu batu-n cuie.

Sunt curioasă și eu să aud cum se descurcă alții, mai ales în situații mai neașteptate.
Numai bine!

Andra