PhD [Titlu Lucrare Teză]: Păreri?
Salut tuturor,
Sper să nu deranjez cu o întrebare de forum, dar mă gândeam să deschid discuția despre propriul meu subiect de doctorat [Titlu Lucrare Teză]. Deși sunt pasionată de domeniu și consider că tema are un potențial interesant, am început să am tot felul de gânduri legate de relevanța practică și de aportul teoretic real.
Sunt curioasă dacă alte persoane aflate în etape similare de cercetare (sau chiar cei care au trecut deja prin asta) au întâmpinat astfel de dileme. Cum abordați, de exemplu, presiunea de a contribui cu ceva cu adevărat nou? Există vreo strategie anume pe care ați folosit-o pentru a vă menține motivația și a vedea „imaginea de ansamblu” atunci când sunteți cufundați în detalii? Orice fel de feedback, sfaturi sau chiar doar o confirmare că nu sunt singura cu astfel de frământări ar fi foarte apreciată.
Mulțumesc anticipat!
Ilinca
Ilinca, draga mea,
Nu deranjezi deloc, dimpotrivă! Eu zic că e super normal să ai astfel de frământări. Sinceră să fiu, cred că fiecare doctorand trece prin asta la un moment dat, dacă nu chiar de mai multe ori. Faptul că tu pui acum întrebarea, asta doar arată cât de mult îți pasă de ce faci și cât de profund te gândești la impactul lucrării tale, ceea ce e un semn excelent!
Legat de presiunea asta de a „descoperi” ceva cu adevărat nou… oh, da, o știu prea bine! La început, eram obsedată să găsesc o ruptură epocală în domeniul meu. Dar, după nenumărate ore de citit și comparat, mi-am dat seama că deseori inovația majoră vine din combinarea unor idei existente într-un mod nou, din aplicarea unei teorii în alt context sau din rafinarea unor concepte deja cunoscute cu ajutorul unor metode noi. Nu neapărat trebuie să inventezi roata a doua oară. Uneori, e suficient să o faci puțin mai… rotundă, sau să o aplici pe un teren pe care nu a mai fost pusă.
Și strategiile pentru motivație și pentru a vedea „imaginea de ansamblu”? Hmmm, am câteva pe care le folosesc și eu.
- Discuțiile cu mentorul/colegii: Așa cum faci și tu acum, discuțiile deschise sunt salvatoare. Un sfat de la cineva cu experiență sau o perspectivă diferită de la un alt coleg care se luptă cu aceleași probleme pot reaprinde scânteia. Uneori, doar să povestești cuiva despre un blocaj te ajută subconștient să găsești o soluție.
- Pauzele „creative”: Când mă simt complet înfundată, ies din birou. Nu contează dacă e o plimbare scurtă, o ieșire la o cafea sau doar stat 15 minute la aer. Mintea, dacă e lăsată să respire altceva, deseori revine cu soluții neașteptate.
- Vizualizarea scopului: Îmi fac o listă scurtă sau un mind-map cu ce mi-a plăcut la subiectul meu la început, care era visul meu cu teza asta. Când sunt copleșită de detalii, mă uit la ea și îmi reamintesc de ce am ales asta.
- Sărbătorirea micilor victorii: Ați găsit un articol crucial? Ați rezolvat un mic bug în cod? Ați reușit să formalizați o idee? Să recunoașteți și să „sărbătoriți” aceste micuțe succese, chiar și mental, e important pentru moral.
Cred că cel mai important e să nu te izolezi cu aceste gânduri. Sunt normale, fac parte din proces. Faptul că scrii aici și cauți un soi de validare și sfaturi arată că ești pe drumul cel bun.
Spor la treabă și aștept cu interes să mai povestim!
Cosmina