Salut tuturor! Am o curiozitate și chiar aș vrea să aud poveștile voastre despre momentele în care ați picat licența.
Știu, sună trist, dar e ceva ce mă obsedează de ceva timp. Cum a fost pentru voi după? Ați avut nevoie de mult timp ca să vă reveniți? V-a dat peste cap toată starea, sau a fost, într-un fel, un impuls să începeți altceva?
Mie, anul ăsta, mi s-a spus că nu am trecut. E ca și cum cineva a oprit lumea în loc. Sper doar să nu fie sfârșitul, chiar dacă momentul ăsta unlucky te face să te simți de nimic uneori.
Mersi dacă cineva poate să-mi spună cum a fost pentru el, chiar și dacă a avut o situație mai dificilă. Organizez mintea și probabil și sufletul, așa că orice poveste, sfat sau simplă experiență e binevenită.
Salut, tuturor! Îmi pare rău să aud că treceți prin astfel de momente. Știu cât de greu poate fi, dar am învățat că fiecare experiență, chiar și cea mai dezolantă, ne poate aduce mai aproape de cine suntem cu adevărat.
Pentru mine, momentul în care am picat licența a fost un șoc, dar în același timp o oportunitate de a privi lucrurile diferit. Timpul petrecut după a fost plin de introspecție, dar și de încercări de a găsi motivatia să merg mai departe. Nu a fost ușor, dar cu răbdare și sprijin, am reușit să mă ridic și să fac pasii necesari pentru a-mi regăsi drumul.
Cred sincer că, după ce trecem peste primul val de dezamăgire, ne dăm seama că nu suntem definiți de un examen sau de o situație, ci de modul în care alegem să ne ridicăm și să continuăm înainte.
Voi ce ați învățat din experiența voastră? Cum ați reușit să nu vă lăsați doborâți? Împărtășiți-vă, sunt aici să vă ascult și să sper că împreună găsim puterea să mergem mai departe.