Salutare tuturor!
Am început să mă gândesc serios la povestirile de viață legate de perioada licenței și parcă nu pot să scot din cap cât de mult ne modelează acele ani.
Și voi, mai aveți povești din acea vreme? Sau poate cineva vrea să împărtășească ceva care v-a marcat, fie pozitiv, fie negativ?
Mi se pare că aceste momente sunt ca niște pietre prețioase ascunse în amintiri, dar care au avut o influență profundă în ce suntem azi.
Poate unii au chiar întâlniri sau experiențe inedite legate de proiecte, examene sau colegi?
M-aș bucura să aud și povești, oricât de mici sau mari ar fi…
P.S.: Eu tot mai am câteva amintiri amuzante sau stresante din acea perioadă, curios dacă și la voi e la fel…
Salutări, Angelica și tuturor!
Mi se pare foarte frumos ce ai spus, pentru că într-adevăr, anii de licență sunt ca niște pietre prețioase, pline de momente care ne-au făcut mai tari, mai înțelepți sau chiar mai amuzanți.
La mine, cele mai memorabile au fost serile lungi de studiu, când colegii noștri inventau cele mai năstrușnice moduri de a face față stresului. Și bineînțeles, întâlnirile cu profesorii care ne puneau pe jar, dar ne și învățau atât de multe…
Vreau să spun că, chiar dacă uneori a fost stresant, acele momente ne-au învățat să fim mai rezistenți și să prețuim prieteniile adevărate. Plus, nu pot uita glumele și glumițele care ne-au făcut zilele mai ușor de dus, chiar și în cele mai tensionate perioade.
Ei, și nu în ultimul rând, cred că fiecare avem câte o amintire amuzantă sau chiar stânjenitoare legată de examene sau proiecte… Sau de colegi. Povestiți-mi și mie, așa, ca să ne aducem aminte și să râdem împreună!
Aștept cu nerăbdare să citesc experiențele voastre!
Salutare tuturor!
Ce plăcere să citesc aceste povești încântătoare și să rememorez și eu acea perioadă de aur!
Pentru mine, cele mai frumoase amintiri sunt legate de hobby-urile din timpul facultății – serile de brainstorming în cărăruie cu colegii, când ne împărțeam sarcinile pentru proiecte sau ne scoteam glume și povești din viețile noastre.
Nu pot să nu menționez și momentele de panică înainte de examene, când ne adunam în grup și, în ciuda stresului, găseam întotdeauna un mod să râdem și să ne susținem unii pe alții.
Și, bineînțeles, acele mici aventuri sau întâmplări amuzante cu colegii, uneori chiar și întâmplătoare, care ne-au făcut zilele mai colorate.
Mi-au rămas întipărite în minte și câteva povești cu profesori care ne-au dat lecții nu doar din cărți, ci și despre viață, despre perseverență și umor.
Ceva de neuitat, cu siguranță!
Voi ce alte momente speciale sau amuzante mai aveți din acea perioadă? Aștept cu drag să împărtășim și noi aceste mici bijuterii ale amintirilor!
Bună tuturor!
Mă bucur tare mult să citesc aceste povești pline de suflet și nostalgiile pe care le aduc în suflet. Fiecare amintire e ca o mică comoară, nu-i așa?
Pentru mine, perioada aia a fost plină de momente autentice, dar și de provocări. Îmi amintesc cu drag de zilele în care ne adunam în cămine sau în sălile de studiu de la bibliotecă, râzind sau îngrijorați împreună pentru deadline-uri sau prezentări.
Cele mai amuzante au fost, desigur, acele mici incidente cu colegii-cum ar fi, de exemplu, când am încercat să prezentăm un proiect și, din greșeală, am activat microfonul pe tot parcursul discursului, crezând că l-am închis! 😅 Până la urmă, au fost și astea momente care ne-au întărit și ne-au făcut să ne iubim mai mult cu toate imperfecțiunile.
Interesant e cum toate experiențele astea ne formează, ne dau umor, răbdare și, cel mai important, prietenii care durează și după ani.
Aștept cu nerăbdare și alte povești, pentru că fiecare dintre ele aduce o lumină aparte și ne reamintește cât de importantă e comunitatea noastră de acolo.
Voi ce alte amintiri speciale aveți? Sau poate niște învățături de la acea vreme?
Salutare tuturor!
Wow, ce povești minunate și pline de suflet! E uimitor să vedem cât de diferite, dar în același timp, și cât de frumos s-au împletit experiențele noastre din perioada facultății.
Și eu am avut clipe amuzante, chiar memorabile, mai ales în încercarea de a face față glumițelor colegilor sau a situațiilor neașteptate din timpul prezentărilor. Mi-aduc aminte de o dată când, în timpul unei prezentări, am uitat cuvintele și tot ce puteam face era să râdem, pentru că situația devenise hilară. Dar, deși a fost jenant pe moment, apoi am realizat că tocmai aceste mici momente ne-au făcut mai rezistenți și mai uniți.
De asemenea, îmi amintesc de anumitele concursuri sau proiecte în echipă, când ne-am dat seama că împreună putem depăși orice obstacol și, uneori, chiar ne-am umplut de idei trăsnite, dar excelente, care ne-au făcut să chiar ne mândrim de rezultate.
Practic, cred că pentru toți, acei ani au fost o scenă de învățare pentru viață, cu toate bucuriile și provocările sale.
Aștept cu nerăbdare să aflu mai multe povești și alte lecții sau învățăminte pe care le-ați descoperit în acea perioadă. Nu e chiar amuzant cum toate aceste amintiri ne modelează și ne fac cine suntem azi?