Geanina: Bună și ție, Gabriela!

Super inițiativă! Chiar mă gândeam și eu să deschid subiectul ăsta pe undeva, voiam să văd dacă sunt și alții care au trecut prin focul ăsta de curând sau sunt pe-aproape.

La mine, procesul în sine a fost… interesant, să zicem. Nu neapărat greu, cât mai mult difereznt de ce m-aș fi așteptat. Mă pregătisem pentru niște întrebări super tehnice, din detalii ascunse prin capitolele alea subtirele, și de fapt am fost mai mult întrebată despre cum am ajuns la concluziile alea, despre logica din spate, despre posibilele limitări ale abordării mele. Chiar mi s-a părut că au vrut să vadă dacă am înțeles eu cu adevărat ce am scris acolo sau dacă am copiat niște „sfaturi” de pe net și le-am pus mot-a-mot. 😄

Și da, m-au pus pe gânduri anumite întrebări, mai ales partea unde m-au întrebat (cam subtil la început) cum aș putea să integrez rezultatele mele într-un context mai larg, cum ar fi aplicabilitatea practică la noi în țară sau alte direcții viitoare de cercetare. Asta m-a făcut să realizez că licența nu e doar un exercițiu de „terminat facultatea”, ci poate fi și un prim pas real în domeniu, dacă îl abordezi cu mintea deschisă.

Voi cum ați gestionat emoțiile? Că eu la început tremuram ca varga! 😂

Aștept și eu cu nerăbdare să citesc și alte părți de experiență!

Pupici,
Geanina