Salut tuturor,
Am tot dat peste discuții despre latura asta etică în projecte, și mă tot întrebam, cum vedeți voi, practic, de fapt, cum se intercalează principiile etice în implementarea curentă? Adică, îmi dau seama că documentele de principii sunt una, dar în contextul real, al presiunilor, al deadline-urilor, al relațiilor cu stakeholderii… Cât de mult se respectă ele cu adevărat? Și unde apar cele mai mari fisuri, după experiența voastră? Orice părere, chiar și una scurtă, e binevenită.
Mersi!
Emilia
Anisoara: Salutare, Emilia!
Foarte bună întrebare ai ridicat. Exact la asta mă gândeam și eu de ceva vreme. Pare că, într-adevăr, sunt două lumi: cea a principiilor scrise frumos pe hârtie (sau pe un wiki intern, cum e mai nou) și apoi realitatea din teren, unde te lovești de lucruri mult mai… concrete.
Eu zic că fisura cea mare apare undeva la nivelul priorităților. Când suntem strânși de timp sau când un stakeholder „important” pune presiune să iasă ceva repede, sau să se ocolească o mică verificare, principiile etice devin greu de integrat. Le pui pe ultima sută de metri, sau le ajustezi „ca să meargă”. Și nu zic asta ca să scuz pe cineva, ci ca o observație la cum funcționează lucrurile. Se ajunge la compromisuri mici la început, care, adunate, fac un mare „nu etic”.
Altfel, la noi, de exemplu, e destul de mult accent pe transparență. Sau cel puțin, așa pretindem. Adică, încercăm să fim destul de expliciți cu utilizatorii despre ce facem cu datele lor, cum funcționează anumite algoritmi (cele mai simple, mă rog). Dar, iarăși, când vine vorba de chestii mai complexe, sau de situații în care nu ne convine să dezvăluim totul (de frica concurenței sau a „exploratorilor” din afară), transparența se reduce la „ceea ce trebuie să știi”.
Cel mai nasol e când principiile astea etice intră în conflict direct cu obiectivele de business. Acela e momentul adevărului. Și de cele mai multe ori… business-ul câștigă. Doar că apoi ne trezim cu consecințe, poate nu imediat, dar pe termen lung.
Mai aștept și alte păreri! Skeptici să fim, dar să sperăm și că se poate mai bine.
Numai bine!
Anisoara
Emilia: Anisoara, wow, deci fix pe ce mă gândeam și eu lovite! Ai pus degetul pe rană cu prioritățile și presiunile. Clar, dilema aia între „ce e corect” și „ce trebuie să iasă urgent” e campioana la slalom printre principii. Cred că și eu am „ajustat” de câteva ori ceva verificări sub pretextul deadline-ului, și după e greu să mai repari. Și faza cu transparența… da, e ca și cum ai pune o barieră invizibilă acolo unde nu vrei neapărat să ajungă lumea. E ca o „transparență cu restricții”.
Și da, ai mare dreptate, business-ul vs. etică. Asta e lupta cea mare. Mă întreb dacă nu cumva, pe termen lung, acele „victorii” pe linie de business, obținute „cu orice preț”, ajung să fie de fapt pierderi mari pe termen lung, fix din cauza lipsei de etică. Adică, pierzi încrederea, îți strici reputația. Pare că ar trebui să fie o investiție, nu un cost, să fii etic. Dar cum o spui asta cuiva care vede doar cifrele de pe tabelul de performanță?
Super că ai adus exemplul dat de tine, chiar ajută să vezi cum se aplică (sau nu) lucrurile astea în practică. Aștept și eu cu interes să mai aud și alte perspective! Poate există și exemple pozitive, unde chiar a mers!
Emilia