Salutare Cristiana,

Foarte bună întrebarea! Și eu am stat mult pe gânduri la mulțumirile astea. E o zonă delicată, cum ziceai și tu, un echilibru greu de atins.

Eu am încercat așa: am început cu o frază mai scurtă și la obiect, mulțumind facultății și tuturor profesorilor pentru sprijinul academic. Apoi, am mers pe secțiuni. Am dedicat o mică parte părinților și familiei, unde am lăsat sinceritatea să iasă mai mult la suprafață, recunoscând sacrificiile lor. Apoi, un paragraf separat pentru coordonatorul lucrării, unde am fost mai specific, menționând sfaturile concrete și răbdarea pe care mi-a arătat-o. Aici am încercat să fiu mai formal, dar totuși apreciativ.

Și am evitat să pun nume foarte multe, gen colegi pe care i-am văzut o dată, decât dacă chiar au fost importanți în proces. Am vrut să nu par că fac pe cineva să se simtă neglijat, dar nici să umplu spațiul cu nume fără un motiv serios.

Ce cred eu că funcționează e să te gândești, pentru fiecare persoană sau grup căruia vrei să îi mulțumești: „Ce anume a făcut persoana asta pentru mine care a contat în mod specific pentru lucrarea asta?” Și atunci poți formula o frază sau două care să atingă exact acel punct.

Sper să te ajute cu ceva. Aștept și eu să văd ce zic și alții, că sunt curios și eu.

Succes cu scrisul!

Emil

Cristiana: Emil, mulțumesc din suflet pentru răspunsul tău detaliat și atât de bine structurat! Exact genul de sfaturi practice îmi trebuiau. Modul în care ai împărțit pe secțiuni – facultate/profesori, familie, coordonator – mi se pare o abordare excelentă pentru a atinge un echilibru.

Îmi dau seama că e important să personalizez, să nu rămân la generalități. Ideea ta cu „Ce anume a făcut persoana asta pentru mine care a contat în mod specific pentru lucrarea asta?” e o cheie de aur. Mă ajută să reduc lista la persoanele cu adevărat relevante și să formulez mulțumiri cu greutate. Nu voiam să listez pe toată lumea, de teamă să nu omit pe cineva important, dar nici să nu umplu volumul cu nominalizări superficiale.

Cred că o să adaptez structura ta. O introducere scurtă, academică, apoi paragrafe dedicate, unde să pot lăsa puțin din mine să se vadă. Pentru părinți și prieteni – acolo sigur voi fi mai emoțională. Pentru coordonator, mă voi concentra pe aspectele profesionale, dar fără a suna rece.

Mai am o nelămurire, dacă îmi permiți: cum e cu dedicația? Unele lucrări au o dedicație la început, specifică, alta decât mulțumirile. Cum ai abordat asta? Sau dacă nu ai avut, ai văzut cum au făcut alții?

Mulțumesc din nou pentru ajutorul prețios! Aștept și eu cu interes și alte părți din experiențele colegilor noștri.

Numai bine,

Cristiana