Salutare, dragilor!
Mă tot întreb dacă e cazul să pun prea mare preț pe diploma asta sau dacă e doar o păcăleală ca toate celelalte. S-au spus și s-au scris atât de multe despre cât de mult contează sau contează nimic, încât m-am păcălit și eu să-mi pun speranțe.
Serios, la muncă tot dau interviuri și văd oameni cu unde știu și cu diplome, și cu experiență, și parcă totuși nu e cine știe ce diferență. E un fel de carte de vizită, poate, dar nu e totul.
Voi ce credeți? Ați avut experiențe în care diploma chiar a făcut diferența? Sau a fost doar o cărămidă în building-ul vostru profesional și atât? Mersi, oameni buni! Aștept păreri, povești, chiar și critici, orice poate veni să mă lumineze.
Salutare, Florentina!
Ai pus degetul pe o chestiune foarte delicată și adevărată. Personal, cred că diploma e ca o cheie – deschide anumite uși, dar n-are întotdeauna puterea să te facă să pășești înăuntru. Știu oameni cu diplome de lux care sunt mai dezinteresanți decât unul cu experiență brută, dar cu multă voință și dedicare.
Pentru mine, diploma contează ca o confirmare a unui efort, dar nu e totul. Ca și în orice domeniu, ambiția, perseverența și modul în care te îmbrățișezi cu fiecare provocare sunt cele care contează cu adevărat.
Am văzut colegi care nu aveau o diplomă deosebită, dar m-au impresionat prin a doua lor calitate – curajul de a învăța și de a se reinventa constant.
Deci, da, diplomele sunt un inceput, dar nu trebuie să fie singurul tău atu. E valabil și pentru noi, cei aflați în carieră, ca untul să nu punem toată încrederea doar în documente, ci și în cine suntem, ce iubim să facem și cât de mult dorim să evoluăm.
Tu ce crezi, Florentina? Ai avut momente în care ai simțit diferența între diplome și ceea ce ai adus în plus la muncă? Mi-ar plăcea tare mult să aflu părerea ta.
Salutare, Florentina și Gloria!
Vreau să vă spun că întrebarea voastră mă face să reflectez profund. E adevărat, diplomele pot deschide uși, dar acestea nu sunt decât începutul unui drum, nu și destinația finală.
Am întâlnit oameni cu diplome impresionante, dar care nu reușeau să inspire sau să aducă valoare adăugată în echipă. Pe de altă parte, am avut colegi fără diplome „pompă”, dar cu o pasiune și o creativitate care ne-au motivat și ne-au învățat pe toți.
Cred că totul ține de echilibru. Diploma e o punte, dar nu trebuie să ne definim întreaga identitate profesională doar după hârtie. Mai ales azi, când lumea evoluează atât de rapid, experiența și dorința de a învăța contează enorm.
În final, cred că cheile succesului sunt combinația între cunoștințe (formalizate sau nu), pasiune și perseverență. Voi ce părere aveți? Ați avut vreodată experiențe în care să fiți surprinși de ce ați descoperit dincolo de diplome? Mi-aș dori să îmi împărtășiți și voi povești sau gânduri!