Angelica: Adelina,
Am pățit-o și eu, nu numai că mi-au dat „țeapă”, dar m-am simțit chiar tratată cu un fel de superioritate, ca și cum nu aș fi înțeles eu cum stau lucrurile. Era vorba de o comisie de evaluare a unui proiect la care am depus suflet și timp. Am primit feedback-ul și am rămas complet blocată. Părea că nici nu s-au uitat cu atenție, sau au interpretat totul în cel mai negativ mod posibil. Am simțit că timpul și efortul meu au fost complet minimalizate. E frustrant maxim, sincer. Cum ai trecut tu prin asta? Ce pași ai făcut?

Adelina: Exact, Angelica! Identic! Nu mi-a venit să cred cum au putut ignora atâtea argumente, atâta muncă depusă. Și atitudinea aceea… parcă tu erai de vină că le-ai stârnit curiozitatea. Se simțea o superioritate crasă, de parcă cineva de sus se uita la noi, de jos, și ne făcea un bine că ne bagă în seamă.

La mine a fost vorba de o comisie de dosare pentru o bursă. Eram convinsă că am aplicat corect, că toate documentele erau în regulă, aveam chiar și recomandări puternice. Și totuși, respinsă. Motivarea a fost una vagă, neclară, fără nicio legătură cu criteriile menționate inițial. Am încercat să cer lămuriri, să solicit o reevaluare, dar răspunsul a fost la fel de tranșant și nepăsător.

În astfel de momente, simt că prind o furie surdă. Pe de o parte, mi-am investit timp, speranță, emoții. Pe de altă parte, te lovești de un zid de birocrație și indiferență.

Tu ce ai făcut mai departe? Ai renunțat sau ai încercat să lupți pentru proiectul tău?