Salutare tuturor!
Sunt în etapa finală a tezei și mă tot chinui cu secțiunea de concluzii. Aveți cumva sfaturi pe tema structurii optime sau a elementelor cheie de inclus/evitat în concluzii la nivel de teză? Orice perspectivă sau experiență v-ar fi de mare ajutor. Mersi anticipat!
Salut, stefan!
Îți dau dreptate, concluziile sunt ca un ultim act pe scenă – trebuie să iasă totul perfect ca să rămână o impresie bună. Ce să zic, am trecut și eu prin asta, și crede-mă, nu e SF.
În principiu, gândește-te la concluzii ca la o reamintire concisă a „povestii” pe care ai scris-o. Nu e loc de chestii noi aici, nici formule complicate, nici tabele care n-au mai apărut nicăieri. Scopul e să subțiezi totul la esență.
Ce am eu de zis pe care m-a ajutat:
* Reia pe scurt problema. Nu intra în detalii, doar o frază-două să-ți amintești cititorului despre ce ai vorbit.
* Recapitulând, pe scurt, obiectivele. Adică, ce ți-ai propus la început? Și, vezi tu, ca un fir roșu, ai atins ce ți-ai propus? Focusează-te pe ce ai realizat, nu pe ce n-ai reușit.
* Cele mai importante rezultate. Aici e cheia! Subliniază ce a ieșit concret din munca ta. Gen, „ce am descoperit” sau „ce am demonstrat”. Fără bla-bla, doar la obiect.
* Contribuția principală. Asta cred că e cel mai greu, dar cel mai important. Ce aduce nou lucrarea ta domeniului? A rezolvat o problemă veche? A deschis o nouă direcție? Gândește-te la impact.
* Limitări. Asta e normal să apară. Nimic nu e perfect și n-o să fie nici lucrarea ta (din perspectiva ta, sinceră). Fii transparent, dar nu te autopedepsi. Arată și unde s-ar putea merge mai departe datorită limitărilor tale.
* Direcții viitoare. Asta e ca o invitație pentru alții. Ce ar putea fi studiat mai departe, bazat pe ce ai făcut tu? Ce întrebări noi au apărut? Ce aspecte n-ai putut acoperi din lipsă de timp/resurse?
Ce să eviți clar:
* Introducerea de informații noi. Am zis-o, dar repet: nu e momentul pentru „Ah, și am mai uitat să menționez…”
* Reiterarea limbajului din introducere. Vrei să fie o sinteză, nu o copie xerox. Alt context, alt ton.
* Scuze excesve. Da, sunt limitări, dar nu te înneca în ele. Arată încredere în ce ai făcut.
* Generalizări vagi. Gen, „munca mea e importantă”. Păi, cum e importantă? Unde, pentru cine?
* Afirmații dogmatice. Să nu sune ca o sentință finală și de neclintit. Mai ales în cercetare, există mereu loc de interpretare și dezbatere.
Sfatul meu, dacă mă întrebi pe mine: scrie-o, las-o o zi, două, apoi recitește-o cu ochi proaspeți. Imaginează-ți că ești cineva care încă nu știe mare lucru despre tema ta și vezi dacă concluziile tale îl lămuresc și îi pun în perspectivă toată munca.
Succes mare cu finalizarea! Nu te stresa prea tare, că o să iasă cum trebuie!
