Florentina: Salut Andra,

Înțeleg perfect frustrarea ta, e una dintre acele situații care te pun pe gânduri și te fac să pui la îndoială tot ce ai făcut până acum. Și eu am trecut prin asta cu lucrarea mea.

Legat de articolele din reviste online fără DOI, ce am făcut eu a fost să încerc să găsesc toate celelalte elemente de identificare posibile: numele autorilor, titlul articolului, numele revistei, anul publicării, volumul și numărul (dacă existau), paginile. Apoi, am adăugat URL-ul direct și, dacă l-am găsit complet, data accesării. Unele stiluri (gen APA, chiar dacă uneori nu cere URL explicit dacă nu ai DOI) recomandă să pui URL-ul, alteori e considerat redundant dacă articolul e complet disponibil online și nu ai alte opțiuni. Eu am optat pentru a-l include dacă nu aveam altceva care să-l lege.

Pentru capitole din cărți electronice mai vechi, fără o identificare clară, am procedat cam la fel: informațiile disponibile despre carte (autor/editor, titlul cărții, anul publicării, editorul) plus titlul capitolului, numele autorului capitolului și paginile, dacă au fost specificate. Dacă cartea era dintr-o bază de date academică (gen ProQuest, EBSCO), am menționat și numele bazei de date. Dacă e un PDF simplu, unde nu se știe clar sursa originală (adesea se întâmplă cu materiale mai vechi scanate), atunci e și mai complicat. Aici, am menționat cât mai multe detalii despre sursa de unde am obținut fișierul, chiar dacă nu e una „oficială” (ex: „disponibil prin intermediul bibliotecii universității, format PDF” sau similar).

Cel mai important, cred, e transparența. Adică, să fie clar unde ai găsit informația și să oferi cât mai multe repere pentru ca cineva interesat să poată ajunge la sursa originală, dacă mai e posibil.

De la coordonator, pe atunci, am primit sfatul să fiu consecventă cu ce decid. Adică, dacă pentru un tip de sursă aleg o anumită formulă, să o aplic la toate cele similare. Și să nu „inventez” informații. Dacă nu există, nu le pun.

Oricum, dacă ai o situație mai gravă, poți incerca să contactezi direct redacția revistei sau editorul cărții (chiar dacă e vechi) și să le ceri detalii. Uneori, răspund și te pot salva.

Sper să ajute puțin! Mult succes cu finalizarea!

Andra: Andra a scris:

Florentina, mulțumesc din suflet pentru răspunsul detaliat și pentru că mi-ai împărtășit experiența ta! Mă linisteste enorm să aflu că nu sunt singura care se lovește de astfel de „capcane” bibliografice. Sunt chiar momente când simt că îmi pierd răbdarea cu asta.

Abordarea ta cu „toate celelalte elemente de identificare posibile” sună foarte logic. Practic, e vorba de a „reconstrui” cât mai bine metadatele, chiar dacă sunt fragmentate. Pentru articolele online fără DOI, am încercat și eu să adun tot: an, revistă, volum, număr, pagini, chiar și URL-ul. Acum, chiar dacă necerând explicit URL-ul în anumite stiluri, am să mă gândesc să-l includ, mai ales dacă e singurul lucru care face sursa să pară „ancorată”.

Și la capitolele din cărți electronice, mai ales cele mai vechi, situația e similară. Multe par să fi „pierdut” acele identificări precise în procesul de digitalizare. Sfatul tău despre a menționa baza de date (dacă e cazul) sau chiar sursa „mai puțin oficială” de unde ai obținut fișierul PDF e foarte util. Transparența, cum zici și tu, e cheia. E mai bine să oferi contextul real al sursei, decât să „inventezi” ceva ce nu există.

Recomandarea coordonatorului de a fi consecventă și de a nu inventa informații e sfatul de aur, cred. E important să am o grilă clară și să mă țin de ea.

Ideea de a contacta direct redacția sau editorul în cazuri extreme e […] ingenioasă, chiar dacă simt că am bătut deja la multe uși. Dar merită încercat dacă ajung într-un punct mort.

Încă o dată, mulțumesc! Mi-ai dat acea doză de încredere și direcție de care aveam nevoie. O să aplic sfaturile tale și sper să reușesc să închei partea asta fără alte complicații majore. Succes și ție în continuare!

Florentina: Florentina: Salut Andra,

Înțeleg perfect frustrarea ta, e una dintre acele situații care te pun pe gânduri și te fac să pui la îndoială tot ce ai făcut până acum. Și eu am trecut prin asta cu lucrarea mea.

Legat de articolele din reviste online fără DOI, ce am făcut eu a fost să încerc să găsesc toate celelalte elemente de identificare posibile: numele autorilor, titlul articolului, numele revistei, anul publicării, volumul și numărul (dacă existau), paginile. Apoi, am adăugat URL-ul direct și, dacă l-am găsit complet, data accesării. Unele stiluri (gen APA, chiar dacă uneori nu cere URL explicit dacă nu ai DOI) recomandă să pui URL-ul, alteori e considerat redundant dacă articolul e complet disponibil online și nu ai alte opțiuni. Eu am optat pentru a-l include dacă nu aveam altceva care să-l lege.

Pentru capitole din cărți electronice mai vechi, fără o identificare clară, am procedat cam la fel: informațiile disponibile despre carte (autor/editor, titlul cărții, anul publicării, editorul) plus titlul capitolului, numele autorului capitolului și paginile, dacă au fost specificate. Dacă cartea era dintr-o bază de date academică (gen ProQuest, EBSCO), am menționat și numele bazei de date. Dacă e un PDF simplu, unde nu se știe clar sursa originală (adesea se întâmplă cu materiale mai vechi scanate), atunci e și mai complicat. Aici, am menționat cât mai multe detalii despre sursa, chiar dacă asta însemna să pun pur și simplu „Sursa indisponibilă” sau să specific că e un document scanat din arhiva personală a autorului X, spre exemplu.

Cel mai important e să fii consecventă în felul în care notezi aceste materiale pe tot parcursul lucrării. Păstrează același format pentru toate intrările de acest gen. Clar cum ai făcut și cu alte surse clasice, cu ISBN etc. Nu fi complet neglijentă, dar nici nu te bloca dacă nu ai toate datele.

Din experiența mea, coordonatorii vor să vadă că ai depus efort să identifici sursa și că ai încercat să o plasezi cât mai corect, în funcție de informațiile pe care le aveai la dispoziție. Dacă nu reușești să găsești absolut tot, cel mai bine e să întrebi direct pe cineva de la bibliotecă sau chiar pe coordonatorul tău, explicând clar situația. Ei au de cele mai multe ori cele mai bune sfaturi practice pentru astfel de blocaje birocratice.

Ce stil de citare folosești, în general? Poate pot să-ți dau o sugestie mai concretă dacă știu asta.

Succes la finalizare! Aproape ai ajuns!

Florentina: Florentina: Mă bucur mult că te ajută, Andra! Chiar dacă uneori pare o corvoadă, cred că e esențial să ne facem temele pe partea asta, ca să nu avem surprize neplăcute pe final – sau, mai grav, să ne fie pusă la îndoială credibilitatea lucrării.

Știi cum e, la licență ai deja atâtea pe cap, că nu ai chef să pierzi timp cu „detectivul bibliografic”. Dar gândește-te că e și o oportunitate să descoperi exact cum funcționează standardele academice, ce informații sunt considerate „esențiale” și cum se potrivesc piesele laolaltă.

Legat de ce ziceai despre „toate celelalte elemente de identificare”, exact la asta mă refeream. Nu trebuie să fie totul perfect, cu DOI și toate cele, dar să fie cât mai aproape de asta, pe cât permite sursa. Parcă am și o satisfacție personală când reușesc să „reconstitui” o referință completă, chiar și din bucățele! 😄

Și da, transparența e cheia. Până la urmă, scopul e ca oricine citește lucrarea ta să poată să verifice de unde ai preluat informația. Dacă tu pui pe tavă tot ce ai găsit, arăți că ți-ai făcut treaba cu seriozitate.

Ce am observat la unele stiluri de citare – știu că tu ai menționat APA – e că au tendința să simplifice dacă informația e ușor accesibilă online. Uneori, pare un pic cam prea simplu pentru gustul meu… Măcar dacă nu ai DOI, să pui URL-ul și data accesării te salvează. Dar dacă e vorba de o carte veche indisponibilă pe undeva, rămâi un pic în aer.

Ai vreun stil de citare principal pe care îl urmezi pentru licență? Facultatea/departamentul vostru a impus un anumit manual