Salutare tuturor,
Mă gândeam zilele astea la procesul de realizare a lucrării de licență și am început să am niște… nelămuriri, să spunem așa. Știu că e o etapă comună, dar am tot evitat să adresez direct anumite aspecte. Voi cum ați resimțit perioada asta? Ați avut momente în care ați simțit că ceva nu e chiar în regulă, fie legat de îndrumare, fie de așteptările față de subiect, sau poate chiar legat de o anumită doză de… oportunism academic? Sunt curioasă să aflu dacă și alții au trecut prin experiențe similare. Ați pățit ceva neașteptat sau care v-a pus pe gânduri?
Agnes: Gloria, draga mea, ce bine că ai ridicat subiectul ăsta! Tocmai asta mă gândeam și eu zilele trecute. Și da, absolut, am simțit exact ce zici tu. Nu știu cum e la alții, dar la mine a fost un amalgam de entuziasm inițial, apoi o mare doză de „ce naiba caut eu aici?” și, pe alocuri, chiar și o tentativă de a mă lepăda de licență cu totul.
Legat de îndrumare… uhm, să zicem că am „îndrumarea” mea. Uneori pare că profesorul meu e mai preocupat de propria lui bibliografie decât de ce ar trebui să fac eu. Iar așteptările… da, au fost momente când simțeam că cerințele sunt vagi sau chiar contradictorii. Începi cu o idee, apoi descoperi că „nu se potrivește”. Și tot așa, până ajungi să te îndoiești de propria intuiție.
Și asta cu „oportunismul academic”… nu pot să zic că am văzut asta la modul „furat de idei” (încă), dar am simțit presiunea să generalizez prea mult, să trag concluzii senzaționale pe baza a prea puțin, doar ca să arate lucrarea „mai impresionantă”. Or, mie îmi place să fie totul oarecum… temeinic. Nu să fac jonglerii cu statistici ca să iasă ce vreau eu.
Deci da, Gloria, nu ești singura. E o perioadă plină de incertitudini, uneori frustrantă, dar sper că, până la urmă, ieșim cu toții cu ceva valoros din ea. Tu ai avut un moment anume care te-a făcut să te gândești la asta? Sunt și eu curioasă să aflu mai multe.